Vânătoare de comori cu aromă de Crăciun

Până ieri, caritate pentru mine însemna să donez bani sau lucruri unor oameni nevoiași. Ieri am descoperit cum e să dăruiești și să primești bucurie. Să vă povestesc cum s-a întâmplat.

În urmă cu vreo lună, pe unul din grupurile de mămici din care fac parte, se lansa inițiativa ”Zâmbet de Crăciun”, adică un șir de intalniri care sprijină proiectul Asociatiei ADDIP – O tabara de iarna pentru copiii din centrele de copii. Mi-a plăcut mult ideea pentru că esența acestui proiect, așa cum o văd eu, este să ofere un cadou cu suflet, în locul lucrurilor care rămân reci, unor copii care trăiesc o viață lipsită de iubire și căldură.

M-am tot gândit cum aș putea să mă implic, cum să contribui și eu pentru ca acțiunea să aibă success. Așa a apărut ideea organizării unei Vânători de comori cu aromă de Crăciun. Adică o oră de joc ghidat, ale cărui ingrediente de baza sunt emoția căutarii, experiența de echipă, bucuria descoperirii și simbolul unei amintiri frumoase. Read more

Căutări de comori pentru juniori

Căutarea de comori este un joc amuzant la aproape orice vârstă. Ingredientele de baza sunt emoția căutarii, experiența de echipă, bucuria descoperirii (mici succese consecutive) și simbolul unei amintiri frumoase. Astăzi m-am gândit să vă povestesc cum se poate adapta acest concept pentru juniorii de 2-4 ani. Read more

Căutare de comori

A fost ziua Ilincăi așa că a fost din nou căutare de comori. De câteva luni mă tot întreabă dacă facem și anul ăsta, ce jocuri îi mai inventăm și bineînțeles, care va fi comoara :). Nu aveam voie să o dezamăgim, așa că am stat cu tati într-o seară și ne-am întrecut în idei crețe până am pus cap la cap un joc ce a durat cam o oră, potrivit pentru grupul nostru de 6 copii cu vârste cuprinse între 4-7 ani.

Pentru cine dorește să se inspire, iată pașii:

  1. Am ascuns în curtea casei piesele unui puzzle mic (6 bucăți) iar prima lor provocare a fost să găsesească pisele, să le pună cap la cap pentru a descoperi unde trebuie să mearga mai departe.
  2. Odată completat puzzle-ul a durat cam 10 secunde până întreaga trupă a luat-o la goană spre curtea animalelor. Acolo îi aștepta Zâna Animalelor, care i-a provocat la un joc de mimă. Fiecare membru al echipei a tras câte un cartonaș pe care erau desenate animale domestice și a trebuit să mimeze pentru restul grupului ce avea pe cartonaș. Când toate animalele au fost ghicite, Zâna le-a dat următorul indiciu. Era o ghicitoare:

    Primăvara înverzeşte,
    Vara te umbreşte,
    Toamna te hrăneşte
    Iarna te-ncălzeşte,
    Poftim de ghiceşte.
    (Pomul)
    După ce au răspuns la ghicitoare, Zâna i-a îndrumat spre Paznicul Livezii.

  3. În livada acestuia apăruseră pe neașteptate o grămadă de baloane agățate de crengile copacilor. Provocarea picilor a fost să descopere balonul în care se găsea următorul indiciu. Copiii mai mari alergau zglobii de colo colo, în timp ce, cei mai mici au cerut ajutorul părinților pentru a ajunge la baloane să le verifice.
  4. Indiciul din balon îi trimitea în ”poligonul de tragere”, adică o băncuță pe care erau așezate mai multe sticle de plastic de ½ l iar alături câteva mingiuțe de diferite dimensiuni:

    Cu mingea de vei tinti,
    Sticla potrivită,
    Indiciul îl vei primi,
    Chiar într-o clipită.
    Intr-una din sticle se găsea următorul indiciu, dar au trebuit să le dărâme pe toate pentru a-l primi. Ca lucrurile să meargă bine, era un adult în poligon care a organizat ”tragerea”, fiecare pe rând, cei mici de la o distanță mai mică, cei mai mari de la una mai mare.

  5. Indiciul din sticlă suna așa:
    Ce pot face
    Mânutele dibace?
    Bărcute să construiască,
    Pe apa ele să plutească.
    Aveau la dispoziție o cădiță plină cu apă, multe coli A4 și un ghid care le arăta cum să construiască bărcuțe de hârtie. Bineînțeles că la proba aceasta a fost nevoie de mult ajutor din partea părinților, mai ales la categoria Juniori. Au fost tare mândri de bărcuțele lor plutitoare, iar, imediat ce acestea au fost lansate la apă, au primit indiciul următor.
  6. Poza unei roți de mașină pe care ei trebuiau să o identifice (în curte erau 6 mașini) pentru a găsi în spatele ei următorul indiciu.
  7. Acesta spunea așa:
    Cu arome îmbietoare,
    Pâinea rumenă apare.
    Brutarul e mulțumit,
    Unde oare a muncit?
  8. Bineînțeles că au dat fuga la cuptor. În el au găsit o pâine, în mijlocul căreia era ultimul indiciu, însoțit de harta comorii. În paranteză fie spus, indiciul ăsta cu pâinea a fost savurat cu muuultă poftă și entuziasm de toți picii. Erau tare simpatici când veneau să mai ceară încă o bucățică de ”indiciu” :).
  9. Acesta le spunea că harta comorii a fost desenată în pași de uriaș iar provocarea lor era să găsească Uriașul din Poveste și să-l convingă să-i ajute să parcurgă drumul până la comoară. Uriașul s-a dovedit foarte binevoitor iar harta i-a purtat prin toată curtea, 5 pași la dreapta, 6 la stânga, 3 înainte și tot așa, până au ajuns la un pod de scândurele sub care se gasea comoara, bine acoperită de iarbă. Entuziasmul cu care dădeau la o parte scândurelele și măturau iarba cu mânuțele este greu de descris în cuvinte. În cufărul comorii au găsit câte o cupă micuță, aurie, pentru fiecare mic explorator. Le-au plăcut atât de mult încât au trebuit să savureze succesul ciocnind cupele și bând din ele suc de mere.

Acum cupa Ilincăi și-a găsit loc de cinste pe raftul ei cu amintiri.

treasure

Aseară a adormit întrebându-mă: ”auzi mami, la anul, facem iar căutare de comori? Oare ce comoară o să mai găsim?”