Armonie între frați

dsc_0476

Eram în bucătărie cu Liviu, pregăteam prânzul. Din camera alăturată se auzeau chiote și râsete de ziceai că petrecerea de pici e în toi. Ilinca și Andrei se jucau o combinație de Cucu-Bau și Prinsea, care îi amuza teribil pe amandoi. Schimbam priviri și zâmbete între noi, savurând la maxim momentul atât de rar și delicios al armoniei dintre frați. Read more

Jocuri senzoriale

Piticul meu e în plină etapă exploratorie. Descoperă cu interes tot ce-l înconjoară, e atent la sunete, culori, lumini, umbre, mirosuri, gusturi. E adorabil cum studiază el atent, cu ochii mari și curioși orice obiect nou din raza lui de acțiune, cum îl apucă cu mânuțele pufoase și îl întoarce pe toate părțile, îl strânge, îl lovește de covor, apoi de parchet sau perete, amuzându-se de sunetele pe care le provoacă, pentru ca mai apoi să-l ducă tacticos la gură, privindu-mă pe sub sprâncene, așteptând parcă să vadă care va fi reacția. Read more

Căutări de comori pentru juniori

Căutarea de comori este un joc amuzant la aproape orice vârstă. Ingredientele de baza sunt emoția căutarii, experiența de echipă, bucuria descoperirii (mici succese consecutive) și simbolul unei amintiri frumoase. Astăzi m-am gândit să vă povestesc cum se poate adapta acest concept pentru juniorii de 2-4 ani. Read more

Fetițele nu se cațără în copaci!

În fiecare seară, în parcarea de sub geamul bucătăriei mele se întâlnesc câțiva părinți și bunici cu copiii din dotare și petrec o oră – două de joacă și povești împreună. Acum cateva zile, după ce s-au auzit o vreme alergând și râzând cu poftă, se pare că piticii au avut chef de cățărat în copaci, pentru că râsetele și chicotelile au fost brusc întrerupte de vocea hotărâtă a unei doamne:
”Fetițele nu se cațără în copaci! Termină sau mergem în casă imediat!”.
”Dar buni, te rog, vreau și eu să încerc!”, răspunde rugător fetița.
”Tu nu înțelegi că fetițele nu fac așa ceva?! O să îți rupi rochița și o să te murdărești! O fetiță nu are voie să fie murdară!”
”Dar e așaaa amuzant. Eu vreau cu ei…”
”Termini în secunda asta sau mergem în casă, ai înțeles?” tranșează bunica discuția.

Tocmai îl culcasem pe Andrei și răsfoiam facebook-ul de pe telefon în timp ce Ilinca îmi pregătea o fișă în jocul nostru de-a grădinița. Citeam un articol despre prejudecăți, despre cum ne limitează ele în a cunoaște oamenii și a ne bucura de mai multe părți ale vieții. Am simțit un gol în stomac și gândul mi-a fugit la Ilinca, cea mai cățărătoare fetiță din câte cunosc, la bucuria care se revarsă din ea când atinge câte un punct ”de neatins”, la cât de liberă și fericită se simte explorând copaci, liane, bare sau pereți.

Poate părea paradoxal, dar e mult mai frumoasă și mai feminină în vârful unui copac, roșie ca un rac fiert de la efort, râzând cu toată fața, decât îmbrăcată în prințesă, cu pantofiori de lac, cârlionți atent aranjați, zâmbind artistic pentru poză.

Copiii sunt atât de frumoși în naturalețea cu care explorează curioși lumea, autenticitatea și intensitatea cu care trăiesc emoțiile, pasiunea cu care se implică în mici și mari activități. Pe măsură ce cresc, toate astea pălesc și sunt temperate de presiuni externe, dezaprobare, critici. Conexiunea aia frumoasă cu sinele se pierde ușor, ușor prin conformare la norme și așteptări.

A nu se înțelege că propovăduiesc anarhia, dar mai puține prejudecăți, stereotipii, șabloane, mai multă liberatate de a fi ei înșiși, susținere în a descoperi propriul model interior de femeie și în egală măsură de bărbat, cred că ar fi minunate.

Voi ce credeți?

Căutare de comori

A fost ziua Ilincăi așa că a fost din nou căutare de comori. De câteva luni mă tot întreabă dacă facem și anul ăsta, ce jocuri îi mai inventăm și bineînțeles, care va fi comoara :). Nu aveam voie să o dezamăgim, așa că am stat cu tati într-o seară și ne-am întrecut în idei crețe până am pus cap la cap un joc ce a durat cam o oră, potrivit pentru grupul nostru de 6 copii cu vârste cuprinse între 4-7 ani.

Pentru cine dorește să se inspire, iată pașii:

  1. Am ascuns în curtea casei piesele unui puzzle mic (6 bucăți) iar prima lor provocare a fost să găsesească pisele, să le pună cap la cap pentru a descoperi unde trebuie să mearga mai departe.
  2. Odată completat puzzle-ul a durat cam 10 secunde până întreaga trupă a luat-o la goană spre curtea animalelor. Acolo îi aștepta Zâna Animalelor, care i-a provocat la un joc de mimă. Fiecare membru al echipei a tras câte un cartonaș pe care erau desenate animale domestice și a trebuit să mimeze pentru restul grupului ce avea pe cartonaș. Când toate animalele au fost ghicite, Zâna le-a dat următorul indiciu. Era o ghicitoare:

    Primăvara înverzeşte,
    Vara te umbreşte,
    Toamna te hrăneşte
    Iarna te-ncălzeşte,
    Poftim de ghiceşte.
    (Pomul)
    După ce au răspuns la ghicitoare, Zâna i-a îndrumat spre Paznicul Livezii.

  3. În livada acestuia apăruseră pe neașteptate o grămadă de baloane agățate de crengile copacilor. Provocarea picilor a fost să descopere balonul în care se găsea următorul indiciu. Copiii mai mari alergau zglobii de colo colo, în timp ce, cei mai mici au cerut ajutorul părinților pentru a ajunge la baloane să le verifice.
  4. Indiciul din balon îi trimitea în ”poligonul de tragere”, adică o băncuță pe care erau așezate mai multe sticle de plastic de ½ l iar alături câteva mingiuțe de diferite dimensiuni:

    Cu mingea de vei tinti,
    Sticla potrivită,
    Indiciul îl vei primi,
    Chiar într-o clipită.
    Intr-una din sticle se găsea următorul indiciu, dar au trebuit să le dărâme pe toate pentru a-l primi. Ca lucrurile să meargă bine, era un adult în poligon care a organizat ”tragerea”, fiecare pe rând, cei mici de la o distanță mai mică, cei mai mari de la una mai mare.

  5. Indiciul din sticlă suna așa:
    Ce pot face
    Mânutele dibace?
    Bărcute să construiască,
    Pe apa ele să plutească.
    Aveau la dispoziție o cădiță plină cu apă, multe coli A4 și un ghid care le arăta cum să construiască bărcuțe de hârtie. Bineînțeles că la proba aceasta a fost nevoie de mult ajutor din partea părinților, mai ales la categoria Juniori. Au fost tare mândri de bărcuțele lor plutitoare, iar, imediat ce acestea au fost lansate la apă, au primit indiciul următor.
  6. Poza unei roți de mașină pe care ei trebuiau să o identifice (în curte erau 6 mașini) pentru a găsi în spatele ei următorul indiciu.
  7. Acesta spunea așa:
    Cu arome îmbietoare,
    Pâinea rumenă apare.
    Brutarul e mulțumit,
    Unde oare a muncit?
  8. Bineînțeles că au dat fuga la cuptor. În el au găsit o pâine, în mijlocul căreia era ultimul indiciu, însoțit de harta comorii. În paranteză fie spus, indiciul ăsta cu pâinea a fost savurat cu muuultă poftă și entuziasm de toți picii. Erau tare simpatici când veneau să mai ceară încă o bucățică de ”indiciu” :).
  9. Acesta le spunea că harta comorii a fost desenată în pași de uriaș iar provocarea lor era să găsească Uriașul din Poveste și să-l convingă să-i ajute să parcurgă drumul până la comoară. Uriașul s-a dovedit foarte binevoitor iar harta i-a purtat prin toată curtea, 5 pași la dreapta, 6 la stânga, 3 înainte și tot așa, până au ajuns la un pod de scândurele sub care se gasea comoara, bine acoperită de iarbă. Entuziasmul cu care dădeau la o parte scândurelele și măturau iarba cu mânuțele este greu de descris în cuvinte. În cufărul comorii au găsit câte o cupă micuță, aurie, pentru fiecare mic explorator. Le-au plăcut atât de mult încât au trebuit să savureze succesul ciocnind cupele și bând din ele suc de mere.

Acum cupa Ilincăi și-a găsit loc de cinste pe raftul ei cu amintiri.

treasure

Aseară a adormit întrebându-mă: ”auzi mami, la anul, facem iar căutare de comori? Oare ce comoară o să mai găsim?”

Bla-bla -un joc bun și în mașină

DSC_0149

Căutam săptămâna trecută cadouri de ziua copilului. Grea misiune! Va spun cu mâna pe inimă. Nu voiam să le iau hăinuțe, pentru că au un stoc imens și nu ajug să le poarte, bonus că Ilincăi îi place să-și aleagă singură hainele, iar cadoul trebuie să fie surpriză, altfel nu se mai califică la cadou. Jucării… oferta e mare, dar și din alea avem saci întregi, iar de folosit, cu câteva mici excepții, se folosesc vreo 3-4, restul adunând praf în te miri ce colț al casei.

Buun, și cum mă uitam eu așa, la ce îmi recomanda vânzătoarea cu un entuziasm tot mai scăzut în fața refuzurilor mele repetate ”avem deja”, ”din ăstea avem vreo 3”, ”nu, nu cred că i-ar plăcea”… îmi pică privirea pe un joc de la D-Toys, ”Bla – Bla” se numește. Mi-a atras privirea pentru că avea desenată pe el imaginea celor 3 maimuțe pe care o foloseam adesea la atelierele de comunicare, cele cu ”see no evil, hear no evil, speak no evil”. Făcând această asociere am gândit că ar putea fi un joc care ajută dezvoltarea abilitătilor de comunicare la copii, așa că l-am studiat mai bine.

Ideea e simplă, pe fiecare cartonaș sunt scrise 5 cuvinte. Primul este cel pe care coechipierii trebuie să-l ghicească, celelalte 4 sunt cuvinte pe care nu ai voie să le folosești în descrierea pe care o faci. De exemplu, trebuie să transmiți cuvântul ”săgeată” și nu ai voie să folosești ”arc, ascuțit, trage, vârf”. Gradul de dificultate poate varia, pentru copiii mai mici se pot exclude numai primele 2 cuvinte, progresând până la 4 pentru avansați. Jocul are și un timer care face lucrurile mai interesante :).

Citind instrucțiunile am crezut că o va plictisi pe Ilinca și am continuat să caut, dar, negăsind altceva mai interesant, am decis să îmi încerc norocul și… surprizăăăă, Ilinca e fascinată de noua achiziție. Vrea să joace varianta dificilă fără să fie ajutată și să ghicească fără prea multe indicii. E un joc liniștit, ține trează atenția copilului în jur de o oră și cred că se poate folosi cu succes la drumuri lungi cu mașina iar beneficiile în materie de limbaj și gândire cred că sunt evidente. Îl recomand cu drag!