Scrisoare pentru Moș Crăciun

Scriam cu Ilinca scrisoarea pentru Moș Crăciun, adică eu scriam după dictare:

”Dragă Moșule,

Abia aștept să ne vedem. Îmi doresc să ne aduci o cutiuță cu toate cântecele preferate ale lui Andrei și îmi mai doresc o busolă care să ne spună mereu ce își dorește Andrei atunci când plânge.”

Pentru ea încă nu are o dorință, se mai gândește și continuăm mâine scrisoarea :).

 

Invatam sa fim o familie mai mare!

DSC_0471

De vreo doua saptamani incoace Ilica a inventat un nou joc cu care ne incepem zilnic activitatea, stiti voi, din cele care ne asigura dimineti linistite :). Ii zice “de-a bebele” dar reuseste sa integerze minunat toate fricile ei legate de aparitia lui Andrei.

Jocul incepe cu ea ghemuindu-se langa mine in pat si impingandu-ma usor cu mainile si picioarele, semn ca e bebe in burtica si e momentul sa iasa afara.

Mereu se ingrijeste sa imi reaminteasca, inainte de a incepe, “mami, trebuie sa vorbesti asa cum vorbesti cu bebelusii”. Marturisesc ca mi-a luat ceva vreme si am avut nevoie sa urmaresc cateva filmulete cu mine si Andrei sa inteleg ce anume vrea. Nu realizam ca am o “voce” diferita atunci cand vorbesc cu el, ca nu ma prostesc si nu pocesc voit cuvinte, dar are dreptate Ilinca, e ceva aparte in tonalitate.

Trebuie sa vorbesc cu doctorul, sa il rog sa ne ajute, dupa care sa o iau in brate, sa o mangai si sa-i urez bun venit in familia noastra cu muulta dragoste.

Apoi mimeaza plansul bebelusului si imi explica ce nevoi are: “acum mie imi era foame”, se aseaza la pieptul meu sa suga… “gata, acum trebuie sa scot aerul, sa imi zici Bravo!, ca noi zicem Pardon!, dar la bebelusi se zice Bravo!”

“Si acum noi mergeam in parc, si eu luasem Oita Iuliei” (in jocul asta ea are o sora mai mare, Iulia, care are 10 ani). “si o strangeam tare in brate si o iubeam. Iar ea se supara si isi voia Oita inapoi”. Aici face ochii mari si e foarte atenta la reactia mea. Urmeaza un dialog imaginar intre mine si Iulia: “da iubire, Ilinca a luat Oita ta. Stiu, stiu ca e jucaria ta preferata si ca o iubesti. Sigur, ramane jucaria ta si se intoarce la tine imediat, o iubeste si Ilinca numai un pic. Uite, noi suntem in parc si ne putem juca altceva cat timp Oita doarme cu Ilinca, ce zici de leapsa?”. Buun e multumita pana aici si e timpul sa o las din brate, sa mimez jocul de leapsa.

“Acum mie imi era din nou foame, da voiam sa mananc tot cu Oita si o strangeam tareeee, ca o iubeam muuult”. Revin langa ea, se cuibareste la san, sta un pic si zice: “acum Iulia voia din nou Oita, dar eu nu ii dadeam drumul.” Iar ochii mari, atentie maxima la mine. Si eu zic: “da Iulia, Oita e inca la Ilinca. Vrei sa o iubesti tu acum pe Oita? Bine.” Iau Oita si o dau Iuliei. Ilinca incepe sa mimeze plansul “eu eram suparata, ca eu voiam sa mananc cu Oita!”.

Mingea inapoi in terenul meu: “iubire, esti cu mama. Hai papa tu aici la mine in brate si lasa Oita sa o iubeasca si Iulia un pic. E jucaria ei preferata, de cand era micuta, asa ca tine si ii e dor de ea. Uite, tine tu in brate pe soricelul asta. El e prietenul tau cel mai bun”. Asta a mers vreo doua zile, dupa care Ilinca a decis “nu ai voie sa imi dai alta jucarie. Trebuie sa impartim Oita!”.

Inghit in sec, si continui :): “da iubire, acum mancam, la mami in brate, fara Oita. Iulia o iubeste acum, apoi o sa o mai iubesti si tu”. Satisfacator pentru moment. Termina de mancat si zice “acum eu voiam Oita si Iulia nu voia sa mi-o dea! Si eu nu voiam sa dorm sau sa stau singura si plangeam, asa ca nu te mai jucai leapsa. Trebuie sa ma tii in brate”.

Pffff… acum ce ma mai fac: “uite Iulia, au venit prietenele tale, Ana si Maria. Nu vrei tu sa te joci cu ele si sa o mai lasi un pic pe Oita Ilincai. Cred ca mai vrea sa o iubeasca un pic. Da, cand te intorci, iti da inapoi Oita. Sta cu noi numai cat te joci tu cu fetele”. Si ii dau inapoi mult disputatul animal.

Am rezolvat povestea cu impartitul (pana cand ii mai vine vreo idee sa complice mai tare problema), trecem la urmatoarea provocare. Dupa acelasi model, creaza tot felul de scenarii in care isi disputa cu Iulia timpul si iubirea mea, atentia bunicilor si a prietenilor veniti in vizita, cadouri primite, spatiul in camera copiilor si tot asa.

E uimitor cate probleme se invart in capsorul ei mic si dragalas si sunt fascinata de cum reuseste ea sa le transpuna in jocuri cu puteri vindecatoare. Uite asa, cu jocuri si povesti, descoperim pas cu pas, cum e sa fim o familie mai mare :).