Trei cărți care ne-au uns pe suflet

A fost vacanță… cu prelungiri, spre bucuria piticilor care au profitat de zilele cu extra somn, joacă și povești pe săturate. Am luat și eu pauză de pe blog și am profitat alături de ei de această perioadă frumoasă, cu timp pentru familie și prieteni, așa cum n-am mai avut de mult.

Astăzi revin și vă urez Un an nou minunat, cu sănătate, iubire și orice altceva vă mai doriți!

În primul articol pe acest an, vreau să vă împărtășesc câteva din lecturile frumoase de care m-am bucurat împreună cu Ilinca în vacanța asta. Read more

Un experiment pe zi!

img_20161027_224003

Acum două săptămâni mi-au picat întâmplător ochii pe o carte din vitrina unui chioșc de ziare ”Experimente amuzante pentru copii” a Carlei Nieto Martinez, editura Flamingo GD. Am luat-o fără să o răsfoiesc, cu gândul că nu-mi strică o idee – două în plus de activități interesante și amuzante, mai ales că s-a cam deschis sezonul la zile ploioase, și proporția de timp petrecut afară/ în casă s-a cam inversat :(. Read more

Cine a fost…?

img_20161013_110209

Zilele trecute am intrat în librărie cu scopul declarat de a cumpăra niște coperți pentru caietele Ilincăi. Coperți, bineînțeles, nu am găsit, dar nici nu am rezistat tentației de a arunca un ochi prin preajmă :). Mi-a atras atenția coperta haios ilustrată a unei cărți cu titlul ”Cine a fost Cristofor Columb?” autoare Bonnie Bader. O iau să o răsfoiesc și descopăr în spatele ei o alta Read more

”O scurta istorie a lumii”

Ilincăi îi place de o vreme încoace să se joace de-a cititul cu Chiți, noul ei pluș favorit. Uneori îi citește cu adevărat din cărticelele lui Andrei, despre anotimpuri, animale sau din cărțile ei cu prințese, cele scrise cu caractere mari și puțin text pe pagină. Alteori doar se preface, ia câte o carte de-a mea și inventează tot felul de povești despre cum erau oamenii în trecut. Și-a propus, se pare, să-l învețe istorie pe micul ei companion. Read more

Cărți fără prințese

Da știu, m-ați dat dispărută dar, în apararea mea, am fost missing in action, ca sa zic așa, în vârtejul unor schimbări mari pe care le facem în viața noastră. Vă voi povesti despre ele cu siguranță, însă după ce le finalizăm.

Azi am un pic de timp și mâncărici la degete așa că m-am gândit să vă povestesc despre ultimele noastre achiziții de cărti pentru copii. De ceva vreme încoace mă străduiesc să diversific și, sper eu, chiar să schimb în cele din urmă, preferințele Ilincăi în materie de lectură. Nu de alta, dar va spun cu mâna pe inimă, m-am săturat de prințesele Disney până peste cap. Și eu, și Ilica le știm pe de rost, dar, cu toate astea, mă pune să le repet la infinit. Poveștile clasice, românești sau europene, le avem, le-am citit, dar nu o atrag deloc.

Am fost cu ea în librarie, se uită la standurile de cărți, răsfoiește diverse, după care tot cu ceva cu Ariel, Cenușăreasa sau Rapunzel vine la mine :(.

Din întâmplare, într-o zi, pe când încercam să rezolvăm o listă serioasă de cumpărături la supermarket, îmi pică ochii pe Habarnam. Sunt sigură că vă amintiți din copilărie, ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. Am aruncat-o în coșul de cumpărături fără alte comentarii și, ajunsă acasă am prezentat-o ca pe cea mai tare achiziție, reușind să-i stârnesc curiozitatea. Poveștile sunt potrivit de lungi pentru vârsta ei, interesante și haioase, mai ales când sunt citite pe voci. Ilinca se distrează maxim și învață tot felul de lucruri. ”Cum adică, aerul cald e mai ușor decât cel rece?”, ”chibzuit, adică așa cum noi așteptăm la trecere să se facă verde în timp ce alții trec pe roșu? Noi suntem chibzuite că ne gândim la ce s-ar putea întâmpla, iar ceilalți nu?” și tot felul de alte întrebări și teme de discuție pornesc de la aceste povești. Singurul dezavantaj este că nu e cea mai potrivită carte înainte de culcare, pentru că nu invită la somn ci la noi și noi discuții. Noi am înlocuit joaca de dimineață cu doua capitole din Habarnam, alegere ce pare să îi placă și lui Andrei, care ascultă fascinat și râde cu poftă pe alocuri, chiar dacă, îmi imaginez că nu înlege prea multe.

O altă carte, numai bună pentru momentele când vrea să ne jucăm dar eu trebuie să-l păzesc pe Andrei să nu mănânce papuci sau stechere în timp ce explorează și descoperă toată casa, este ”Ghicitori, proverbe și zicători” a lui Petru Demetru Popescu. Ilinca iubește ghicitorile și cartea devine un bun prilej de joacă, în care eu o provoc cu o ghicitoare, apoi crează ea una pentru mine, și tot așa, măcar jumătate de oră de distracție e asigurată :).

Pentru culcare, am încercat și noi vestita carte a lui Carl Johan Frossen Ehrlin, ”Iepurașul care voia să adoarmă”. Cartea pretinde că e un fel de leac magic împotriva insomniilor. În cazul nostru a funcționat de vreo două ori, după care Ilinca a refuzat să o mai asculte, spunând că o plictisește îngrozitor. Am dat cartea mai departe pentru testare unei prietene iar baiețelul ei ne-a dat același feedback.

Ne place însă să citim legende românești. A fost inspirația lui Liviu să cumpere cartea lui Valentin Tănase, ”Legendele Românilor”. Sunt o serie de povești, inspirate din fapte istorice reale, care crează o imagine vie a vieții, așa cum era ea în secolele trecute. Unele povești sunt greu de explicat/înțeles, de exemplu, de ce a preferat Decebal să moară în loc să fie prins de romani, însă ce o fascinează pe Ilinca este felul în care e prezentată epoca. Cartea e scrisă în așa fel încât Ilica reușeste să își creeze tablouri mentale foarte clare și să se transpună în pielea personajelor. Pune întrebări de genul: nu le era greu să se miște îmbrăcați așa?, oare nu le era prea cald?, cât de înalt era personajul X față de Y?, crezi că le era frică pentru că ceilalți erau așa de mulți?. Și cumva, prinsă de filmul care rulează în mintea ei, reușeste să adoarmă liniștită.

De asemenea, cartea ”Cronicile din Narnia” se dovedește adesea un foarte bun somnifer. Noi avem doar primul volum, deși ele sunt vreo 10. Le-am căutat pe net și le-am comandat acum vreo lună dar nici astăzi nu a venit comanda, așa că o să ne reorientăm spre o clasică librarie. La început era atât de prinsă de acțiune că era nevoie de vreo 3-4 capitole să o adoarmă, dar acum, că am citit deja cartea de vreo 3 ori, unul, maxim două capitole sunt suficiente pentru a încheia seara.

Cam atât din experiențele noastre. Aștept cu interes idei și recomandări din partea voastră.