Căutări de comori pentru juniori

Căutarea de comori este un joc amuzant la aproape orice vârstă. Ingredientele de baza sunt emoția căutarii, experiența de echipă, bucuria descoperirii (mici succese consecutive) și simbolul unei amintiri frumoase. Astăzi m-am gândit să vă povestesc cum se poate adapta acest concept pentru juniorii de 2-4 ani. Read more

Fetițele nu se cațără în copaci!

În fiecare seară, în parcarea de sub geamul bucătăriei mele se întâlnesc câțiva părinți și bunici cu copiii din dotare și petrec o oră – două de joacă și povești împreună. Acum cateva zile, după ce s-au auzit o vreme alergând și râzând cu poftă, se pare că piticii au avut chef de cățărat în copaci, pentru că râsetele și chicotelile au fost brusc întrerupte de vocea hotărâtă a unei doamne:
”Fetițele nu se cațără în copaci! Termină sau mergem în casă imediat!”.
”Dar buni, te rog, vreau și eu să încerc!”, răspunde rugător fetița.
”Tu nu înțelegi că fetițele nu fac așa ceva?! O să îți rupi rochița și o să te murdărești! O fetiță nu are voie să fie murdară!”
”Dar e așaaa amuzant. Eu vreau cu ei…”
”Termini în secunda asta sau mergem în casă, ai înțeles?” tranșează bunica discuția.

Tocmai îl culcasem pe Andrei și răsfoiam facebook-ul de pe telefon în timp ce Ilinca îmi pregătea o fișă în jocul nostru de-a grădinița. Citeam un articol despre prejudecăți, despre cum ne limitează ele în a cunoaște oamenii și a ne bucura de mai multe părți ale vieții. Am simțit un gol în stomac și gândul mi-a fugit la Ilinca, cea mai cățărătoare fetiță din câte cunosc, la bucuria care se revarsă din ea când atinge câte un punct ”de neatins”, la cât de liberă și fericită se simte explorând copaci, liane, bare sau pereți.

Poate părea paradoxal, dar e mult mai frumoasă și mai feminină în vârful unui copac, roșie ca un rac fiert de la efort, râzând cu toată fața, decât îmbrăcată în prințesă, cu pantofiori de lac, cârlionți atent aranjați, zâmbind artistic pentru poză.

Copiii sunt atât de frumoși în naturalețea cu care explorează curioși lumea, autenticitatea și intensitatea cu care trăiesc emoțiile, pasiunea cu care se implică în mici și mari activități. Pe măsură ce cresc, toate astea pălesc și sunt temperate de presiuni externe, dezaprobare, critici. Conexiunea aia frumoasă cu sinele se pierde ușor, ușor prin conformare la norme și așteptări.

A nu se înțelege că propovăduiesc anarhia, dar mai puține prejudecăți, stereotipii, șabloane, mai multă liberatate de a fi ei înșiși, susținere în a descoperi propriul model interior de femeie și în egală măsură de bărbat, cred că ar fi minunate.

Voi ce credeți?

Căutare de comori

A fost ziua Ilincăi așa că a fost din nou căutare de comori. De câteva luni mă tot întreabă dacă facem și anul ăsta, ce jocuri îi mai inventăm și bineînțeles, care va fi comoara :). Nu aveam voie să o dezamăgim, așa că am stat cu tati într-o seară și ne-am întrecut în idei crețe până am pus cap la cap un joc ce a durat cam o oră, potrivit pentru grupul nostru de 6 copii cu vârste cuprinse între 4-7 ani.

Pentru cine dorește să se inspire, iată pașii:

  1. Am ascuns în curtea casei piesele unui puzzle mic (6 bucăți) iar prima lor provocare a fost să găsesească pisele, să le pună cap la cap pentru a descoperi unde trebuie să mearga mai departe.
  2. Odată completat puzzle-ul a durat cam 10 secunde până întreaga trupă a luat-o la goană spre curtea animalelor. Acolo îi aștepta Zâna Animalelor, care i-a provocat la un joc de mimă. Fiecare membru al echipei a tras câte un cartonaș pe care erau desenate animale domestice și a trebuit să mimeze pentru restul grupului ce avea pe cartonaș. Când toate animalele au fost ghicite, Zâna le-a dat următorul indiciu. Era o ghicitoare:

    Primăvara înverzeşte,
    Vara te umbreşte,
    Toamna te hrăneşte
    Iarna te-ncălzeşte,
    Poftim de ghiceşte.
    (Pomul)
    După ce au răspuns la ghicitoare, Zâna i-a îndrumat spre Paznicul Livezii.

  3. În livada acestuia apăruseră pe neașteptate o grămadă de baloane agățate de crengile copacilor. Provocarea picilor a fost să descopere balonul în care se găsea următorul indiciu. Copiii mai mari alergau zglobii de colo colo, în timp ce, cei mai mici au cerut ajutorul părinților pentru a ajunge la baloane să le verifice.
  4. Indiciul din balon îi trimitea în ”poligonul de tragere”, adică o băncuță pe care erau așezate mai multe sticle de plastic de ½ l iar alături câteva mingiuțe de diferite dimensiuni:

    Cu mingea de vei tinti,
    Sticla potrivită,
    Indiciul îl vei primi,
    Chiar într-o clipită.
    Intr-una din sticle se găsea următorul indiciu, dar au trebuit să le dărâme pe toate pentru a-l primi. Ca lucrurile să meargă bine, era un adult în poligon care a organizat ”tragerea”, fiecare pe rând, cei mici de la o distanță mai mică, cei mai mari de la una mai mare.

  5. Indiciul din sticlă suna așa:
    Ce pot face
    Mânutele dibace?
    Bărcute să construiască,
    Pe apa ele să plutească.
    Aveau la dispoziție o cădiță plină cu apă, multe coli A4 și un ghid care le arăta cum să construiască bărcuțe de hârtie. Bineînțeles că la proba aceasta a fost nevoie de mult ajutor din partea părinților, mai ales la categoria Juniori. Au fost tare mândri de bărcuțele lor plutitoare, iar, imediat ce acestea au fost lansate la apă, au primit indiciul următor.
  6. Poza unei roți de mașină pe care ei trebuiau să o identifice (în curte erau 6 mașini) pentru a găsi în spatele ei următorul indiciu.
  7. Acesta spunea așa:
    Cu arome îmbietoare,
    Pâinea rumenă apare.
    Brutarul e mulțumit,
    Unde oare a muncit?
  8. Bineînțeles că au dat fuga la cuptor. În el au găsit o pâine, în mijlocul căreia era ultimul indiciu, însoțit de harta comorii. În paranteză fie spus, indiciul ăsta cu pâinea a fost savurat cu muuultă poftă și entuziasm de toți picii. Erau tare simpatici când veneau să mai ceară încă o bucățică de ”indiciu” :).
  9. Acesta le spunea că harta comorii a fost desenată în pași de uriaș iar provocarea lor era să găsească Uriașul din Poveste și să-l convingă să-i ajute să parcurgă drumul până la comoară. Uriașul s-a dovedit foarte binevoitor iar harta i-a purtat prin toată curtea, 5 pași la dreapta, 6 la stânga, 3 înainte și tot așa, până au ajuns la un pod de scândurele sub care se gasea comoara, bine acoperită de iarbă. Entuziasmul cu care dădeau la o parte scândurelele și măturau iarba cu mânuțele este greu de descris în cuvinte. În cufărul comorii au găsit câte o cupă micuță, aurie, pentru fiecare mic explorator. Le-au plăcut atât de mult încât au trebuit să savureze succesul ciocnind cupele și bând din ele suc de mere.

Acum cupa Ilincăi și-a găsit loc de cinste pe raftul ei cu amintiri.

treasure

Aseară a adormit întrebându-mă: ”auzi mami, la anul, facem iar căutare de comori? Oare ce comoară o să mai găsim?”

De ce-l iubim pe tati

DSC_0020

Stiți momentul ăla când simți că motorul tău mai are urme fine de combustibil și visezi ca la Mecca momentul în care copiii dorm liniștiti ca îngerașii pentru ca tu să te lași moale pe o pernă, să te bucuri de liniște și relaxare… și aluneci pentru 5 secunde în visul tău, pleoapele cad, mușchii se relaxează, un zâmbet ți se așterne pe față și auzi ”mamiii hai să ne jucăm! Vreau de-a căluțul!”. Cam așa eram eu aseară, când Ilinca fără să aștepte vreun răspuns din partea mea și-a luat elan din vârful canapelei și s-a propulsat direct în spinarea mea.

Oftez și încep să zic ”cla, clo, cla, clo” ceea ce pe Andrei îl distrează maxim dar pe Ilinca nu o mulțumește. ”Mamiii trebuie să te ridici, să faci ture adevărateeee! Ce-i asta!?”. Mă pregăteam să îi propun un joc mai liniștit și să lăsăm căluții pe altă dată când în sufragerie intră Liviu. Se uită ea la mine, intuind ce aveam de gând, se uită la el, își ia fața de excroc sentimental și-i zice ”tatiiii, așa că pot să te călăresc? J”. ”Ce să-mi faci?” vine răspunsul însoțit de un zâmbet ghiduș, iar în secunda următoare Ilinca era călare, începeau joaca și chiotele. Mai bine de o oră s-au jucat cam tot ce i-a trecut Ilincăi prin cap, și nu i-au trecut puține, au râs de-a răsunat casa și ne-au molipsit și pe noi (adică pe mine și Andrei) care le admiram distracția dintr-un colț al canapelei.

Erau atât de frumoși amândoi, îmbujorați, înverșunați, absorbiți 100% de povestea în care jucau. A fost prima seară, după mult timp, când Ilinca a dormit liniștită, toată noaptea în patul ei. Toată gelozia, toate durerile și suferințele ei s-au topit în conectarea frumoasă dintre ei. Bravo tati!

Plăcerea de a aștepta Crăciunul

Anul ăsta am decis să scoatem, pe cât posibil, componenta comercială din magia sărbătorilor. Mi-am propus să o învăț pe Ilinica plăcerea de a aștepta Crăciunul, dincolo de cadouri și liste nesfârșite de dorințe. Am plănuit cu ea tot felul de activități frumoase în care am îmbinat câte puțin din activitățile ei preferate și le-am umplut de magie prin conectarea frumoasă dintre noi. Îmi pare rău că nu am confecționat un calendar de advent cu buzunărașe în care să pun câte un bilețel cu activitatea din ziua respectivă, dar asta rămâne ca idee bună pentru anul următor.

Din lista noastră:

Povesti

Am citit legenda lui moș Nicolae și am povestit despre cât de frumos este să dăruiești. Ca să nu rămânem doar cu vorbele, plănuim un pachețel cu hainuțe și jucării de donat. Am optat pentru inițiativa Universității Politehnice București. Detalii aici: http://donatii.cs.pub.ro/

Am citit despre Crăciunul diverselor animăluțe, din doua cărți frumos ilustrate, povești cu tâlc, iubire și magie. Oferta e mare pe piață, iată ce am ales noi:

Ornamente meșteșugite

Am confecționat ghetuțe din hărtie colorată, câte una pentru fiecare membru al familiei, pe care le-am agățat deasupra papuceilor în așteptarea lui Moș Nicolae.

DSC_0005

Am pictat globuri și le-am garnisit cu sclipici din belșug, să strălucească bradul mai ceva ca soarele.

Am făcut ghirlande din fâșii de hârtie colorată, așa cum făceam și noi când eram mici și-am decorat cu ele camera Ilincăi.

DSC_0135

Mai avem de decorat doua coronițe din cetină de brad, una pentru ușă, să întâmpinăm frumos musafirii și una pentru sufragerie, să miroasă a brad în casă.

Și bineînțeles, împodobim bradul, experiență pe care Ilinca o așteaptă cu mare nerăbdare, mai ales că, de jur împrejur totul e deja împodobit, luminos și colorat.

Răsfăț în bucătărie

Cum Moș Nicolae ne-a adus șorțuri de bucătărie, am avut ocazia perfectă să ne exersăm talentul culinar, meșterind cu plăcere brioșe frumos colorate și biscuiți cu forme felurite.

DSC_0027

Am făcut cozonaci cu nucă și pâine din care ne-am înfruptat cu plăcere, caldă, aburindă și cu unt. Nimic mai aromat sau mai savuros, pe cuvânt! Și pentru că ne-a plăcut mult de tot, am decis să fie cu repetiție, mai facem o tură, în 24.

Cum ziua mea se întâmplă să fie în perioada asta, avem și tort în meniu, de data asta cu fructe de sezon.

Este singurul moment din an când ne place să mâncăm sarmale, așa că le avem și pe ele în listă. Sunt sigură că ne vom amuza tocând carne, amestecând compoziția cu mâna vârâtă până la cot în el și învelind sarmalele. Să vedem dacă se desfac :).

 

Muzică și dans

Am mers la concertul lui Ștefan Bănică de Crăciun, unde am cântat și am dansat cu bucurie.

DSC_0121

Am învățat colinde și-am cântat de-a răsunat casa, spre deliciul lui Andrei :). Și pentru că ne place atât de mult, o să o ținem într-un dans și un colind, până de Anul Nou.

Filme și teatru

La cinema, am văzut ”Crăiasa zăpezii”, iar pentru teatru am descoperit teatrulacinema.ro cu o ofertă interesantă. Noi până acum am experimentat teatrul de improvizație pentru copii, care ne-a captat atenția câteva săptămâni la rând și teatrul interactiv, din Sun Plazza, care a intrat acum in topul preferințelor Ilincăi.

În plus, nu puteam să ratăm la clasicul Home Cinema, seria Singur Acasa pe care am savurat-o cu plăcere, însoțită de hohotele de râs ale Ilincăi. Încă mai căutăm vreo 2-3 filme potrivite cu tema, așa că dacă aveți sugestii le aștept cu drag.

Mișcare

Cum iarna anul ăsta ne-a lăsat fără zăpadă, despre săniuță am cântat și oamenii de zăpadă i-am făcut ghirlande din hârtie. Singurul sport de iarna pe care am reușit să-l practicăm a fost patinajul. La început încetișor, până ne-am amintit cum e cu controlul patinei și cu poziția corectă, apoi tot mai repede și mai vesel, când de mână, când separat, cu căzături și vânătăi, dar si cu râsete, entuziasm și voie bună.

Experiențe inedite

Ilinca vrea și la taiatul porcului, experiență care pe mine nu m-a atras niciodată, dar pe care ea și-o dorește, probabil influențată de sclipirile din ochi ale lui Liviu, de mersul cu trenul până la bunici, de întâlnirea cu ei și de prilejul de a alerga liberă pe luncă și de a saluta animăluțele. Aștept impresii despre cum e șoriciul cald, cum se fac cârnații, cartaboșii și toba. Sunt curioasă dacă îi va plăcea și sunt sigură că se va întoarce cu bujori în obrăjori și tonus foarte bun, pentru că ăsta e mereu efectul vizitelor la bunici.

Cam așa ne pregătim noi de Crăciun. Voi ce idei mai aveți?

Jocuri liniștite la ”Favorite”

Ilinca e copilul atomic, debordează de energie și are non-stop mâncărici în tălpi și-n degețele. Joaca la ea înseamnă mișcare, alergare, dans, sărituri, ridicări, învârteli, țopăieli… cam tot ce se poate imagina dătător de dureri musculare trece la secțiunea ”Favorite”. Asta e o secțiune specială, care vine cu râsete și conectare din aia faină, care aduce bucurie în sufletul copilului și-o face să strălucească.

Cu greu ajunge la ”Favorite” pentru Ilinca o activitate cuminte, liniștită, care nu pune în pericol somnul vecinilor sau ordinea din casă. Până acum avem aici Scrabble, Nu te supăra frate, Fibber și Război (jocul de cărti).

De curând, însă, am descoperit doua noi jocuri, excelente pentru dezvoltarea coordonării fine a mișcărilor, care, în ciuda probabilităților reușesc să îi mențină atenția, interesul, zâmbetul și entuziasmul pentru perioade de peste jumătate de oră. Vi le recomand cu drag.

Primul este clasicul Maroco.

Nu ne-am fii gândit niciodată la el, dar l-a văzut într-o scenă dintr-un film și s-a arătat maxim de interesată. Ia priviți concentrare :):

 

Al doilea este Jenga. Pe ăsta l-a văzut într-o plimbare la supermarket și l-a pus singură în coș. E foarte competitivă și atentă o vreme, după care, se amuză teribil cu distrugerea turnului în căzături spectaculoase.

Disracție plăcută!