Înțelepciune de copil

“Mami, de ce strigă oamenii acolo?” mă întreabă Ilinca văzând imagini din Piața Universitații la televizor.

”Ții minte draga mea, incendiul ăla despre care am auzit sâmbată când ne intorceam de la teatru?”

”Ăla în care au murit mulți oameni? Da știu.”

”Oamenii au ieșit în piață pentru că sunt supărați pe cei care trebuiau să aibă grijă ca acest fel de accident să nu se întâmple, și nu au facut-o. Și strigă acolo în piața, să fie înlocuiți oamenii ăia, cu alții care să își facă treaba.”

”Nu înțeleg mami, adică puteau să facă să nu ia foc și ei au lăsat să ia foc?”

”Uite, ca să înțelegi, la noi în casă, dacă ar fi un accident și ar lua foc ceva, noi suntem doar 3, așa că, am putea fugi repede și ușor afară de unde am putea chema pompierii. Dacă, însă, am fi 50 de oameni în apartament, și același accident s-ar întâmpla, am fi 50 de oameni încercând sa iasă pe o singură ușă. Unii ar reuși, alții nu. Iar dacă cineva ar vrea să încerce să stingă focul, nu ar prea avea cu ce. De asta există reguli pentru locurile unde se țin petreceri și unde se adună mulți oameni, să aibă mai multe ieșiri, să aibă stingatoare de incendiu, să fie construite din materiale care nu ard și probabil și altele pe care nu le știu eu. Dacă regulile astea sunt respectate, accidentele apar mult mai rar, și chiar dacă se întâmplă, oamenii se pot salva mult mai ușor. Acum înțelegi?”

”Cred că da. Dar mami, de ce nu au respectat oamenii regulile?”

”Nu știu sigur, dar cred că nu au înțeles cât de importante sunt regulile alea și au crezut ca e mai important să ia niște bani decât să le respecte.”

”Aha… Atunci mami, cred ca ar trebui să-i luam pe oamenii ăia și să-i trimitem înapoi la grădiniță și la școală, să învețe ce e de fapt important.”

Așa a înțeles copilul meu esența problemei din spatele tragediei din clubul Colectiv: educația.

Adevărul este că corupția în toate formele ei este parte atât de firească din viața și cultura românească încât nu ne mai oprim să ne gândim că suntem parte din ea, că deși o blamăm și ne dorim să scăpăm de ea, o admirăm tacit, o cultivăm ca pe un bonsai și o dăm mai departe din generație în generație ca pe un bun neprețuit, izvorât din nenumărate experiențe care ne-au învățat cum să ”ne descurcăm”, ”să rezolvăm probleme” sau ”să facem lucrurile să se întâmple”. Cuvinte mari putem putem spune cu toții dar sincer acum, mâna sus cine nu a dat un fel de ”șpagă” în viața lui: un ”banuț” la doctor, o mică atenție la doamna dirigintă sau poate meditații cu profa de mate de la clasă, un ”prieten” care te-a băgat ”în față” să nu pierzi timpul la vreo instituție sau o mică înțelegere cu polițistul pe cale să te sancționeze pentru depășirea vitezei legale. Fac pariu ca-s foarte puține mâini ridicate (dacă e vreuna).

Putem schimba guverne, primari, președinți și parlamentari până ne plictisim că nu se va schimba nimic în felul în care funcționează această țară până nu înțelegem să schimbăm ceva în fiecare dintre noi, în educația pe care o dăm copiilor noștri, în alegerile pe care le facem și în acțiunile noastre. Schimbarea de sistem despre care se vorbește fără oprire prin toate talk show-urile va începe numai atunci când fiecare dintre noi va conștientiza că fiecare măruntă tentativă de a trișa este încă o cărămidă la temelia corupției și o nouă aprobare dată unui sistem care facilitează tragedii.

Conversații memorabile

Aseara Ilinca: ”mami îmi dai gumă?”

”Nu iubita pentru că te-a durut stomăcelul.”

”Și ce dacă?”

”Păi, cum să îți explic eu… când tu mesteci gumă, stomăcelul tău crede că urmează să primească mâncare, si atunci, vin sucurile gastrice în el, ca să digere mâncarea. Numai că, nu vine nici o mâncare, și sucurile alea, îl supără pe stomăcel.”

”Adică stomăcelul se supără pe mine că îl păcălesc?”

”Putem spune și asa :).”

30 de secunde pauză, apoi:

”Auzi mami, dar sucurile alea, stiu că nu e frumos să minți?”