Blog

Despre blog:

Povestea mea incepe in 1982… dar nu am sa va plictisesc cu istoria:). Am sa spun doar ca in acesti 30+ ani am construit multe instante ale mele: copil, adult, sora, sotie, prietena, profesionist s.a.m.d. Fiecare EU conteaza, ma defineste si ma inspira pentru a crea noi EURI.

Insa acum 5 ani, am descoperit un rolul cu totul special, cel de parinte. Nu stiu altii cum sunt, dar eu eram “foaarte pregatita”. Stiam teorie multa, citisem toate cartile, mersesem la cursuri, eram convinsa ca detin reteta exacta pentru a creste un copil “perfect”.

Cunoasteti modelul? Expertul care da critic din cap cand vede un copil iesind din sablon, acuzand din priviri parintii de o anume abatere standard de la conduita indicata. Sigur, nu spuneam nimic, nu voiam sa fiu incadrada in categoria “gaite atotstiutoare”, care comenteaza viata altora pentru ca nu au una proprie. Dar recunosc, mereu gandeam, mie nu mi se va intampla asa. Eu stiu mai bine, sunt mai pregatita, “secretul alchimiei” este la mine.

Va puteti imagina ca trenul realitatii m-a lovit in plin, asa cum meritam :). Nimic din ceea ce am simtit, gandit, trait, din momentul in care copilul meu s-a nascut, nu a avut vreo legatura cu asteptarile mele. Totul a inceput cu un carusel de emotii pe care nu le intelegeam, nu stiam sa le gestionez sau pur si simplu sa le traiesc. A fost primul moment in care am realizat ca ups… Nu sunt in grafic!!! Dupa care au urmat multe momente de AHA!!!

Si am ajuns sa inteleg, incet dar sigur, ca nu exista grafic! copilul nu e un robotel cu microchip programabil in baza unor algoritmi predefiniti iar retetele sunt doar iluzii pentru neinitiati:). Si apopo… CE E AIA COPIL PERFECT? Sau mai corect spus PERFECT PENTRU CINE?

Am parcurs un drum lung in acesti 5 ani impreuna cu copilul si cu sotul meu. Am invatat despre mine, despre noi, despre familie, oameni, valori, comunitate, vise, planuri, contexte si schimbari. Am schimbat joburi, case, prieteni, prioritati si am descoperit cat de frumos este sa ii respecti si sa-I accepti pe ceilalti pentru si asa cum sunt, sa inveti ceva din fiecare experienta, sa mai faci un pas pe drumul tau in fiecare zi, fara sa pui asupra ta, sau a celorlati presiunea perfectiunii. E minunat sa te strecori pe langa “grafic”, sa te bucuri de alegeri, de greseli, de emotii si descoperiri.

Asa am ales sa arunc “secretul alchimiei” la gunoi, si sa imi cresc copilul cu sufletul si ochii deschisi catre ea. Sa o ascult, sa o inteleg, sa ma conectez emotional cu ea ca sa putem gasi impreuna noi carari si sa construim noi EURI.

In scurt timp o noua mare schimbare va veni in viata noastra, va veni pe lume Andrei. Noi vom fi parinti pentru a doua oara, iar Ilinca, va descoperi rolul de sora:).

Noi in materie de schimbare suntem experti, stim teoria, am livrat si cursuri pe tema asta… avem experiente multe si variate. Am facut planuri, am anticipat provocari si vreau sa va povestesc totul despre ele in postarile viitoare. Imi doresc ca acest blog sa fie un jurnal despre VIATA DE PARINTE. Va voi impartasi experientele mele, anticipate si apoi traite, lectiile invatate, si imi doresc sa primesc inapoi franturi din experientele voastre. Va lansez provocarea sa ne lasam surprinsi si sa invatam impreuna, unii de la altii!!!