Dacă-i musai… chiar îi musai?

homework

Povesteam cu o prietenă despre tema la matematică a fiicei sale (clasa I). O problemă cu enunț alambicat, ușor de rezolvat după ce o transformi în ecuație, dar cum la clasa I e puțin probabil să se învețe ecuații (părerea mea, dar nu se știe niciodată), problema părea de nerezolvat pentru copilă. Prin urmare, îi spun prietenei mele ”dacă v-ați uitat prin materia parcursă și nu găsiți nici o soluție, asta este, merge cu tema nefăcută și îi explică doamna la școală cum se rezolvă. Îmi povestești si mie după, sunt chiar curioasă!”

”Aaaa, nuuu, nu se poate așa ceva, trebuie să-și facă tema!” vine replica promptă și vehementă care mă lasă, vă zic drept, perplexă.

Mâna sus cine îl mai ”iubește” din suflet pe TREBUIE ăsta, imperativ puternic și în același timp fără miez sau sens, care guvernează vieți de la vârste fragede. Cui îi trebuie, de ce și pentru ce TREBUIE  să facă teme, să învețe, să orice pe lumea asta?  Care e și cui aparține nevoia acestei acțiuni?

E atât de ușor să ne pierdem pe noi înșine făcând lucruri, intrând în rutine ce se transformă în saci de moară care ne apasă pe umeri, doar pentru că TREBUIE, fără motivație reală, fără răspuns la elementarul ”de ce?”.

Aud adesea despre copii care fac teme până la miezul nopții, părinți care le plâng de milă că-s obosiți, plictisiți, speriați sau pur și simplu dezinteresați de școală și de învățare. Mă întreb însă, dacă nu suntem noi cei care îi conducem pe acest drum, stând alături de ei sau poate în coasta lor, șoptind apăsat imperative ferme, care nu au nici o legătură cu ei, cu nevoile, interesele sau dorințele lor?

Mă uit la copiii mei, neatinși de constrângeri neînțelese și iubesc curiozitatea, avântul, dorința pură de a descoperi, înțelege, face lucruri noi care lucesc în ochii lor. Învățarea pentru ei e un proces care curge atât de firesc și plăcut, pornind din miile de întrebări care roiesc în căpșoarele lor, prin joc, experimente, povești și dialoguri încinse, încât imaginația mea refuză să-mi servească un dialog absurd de tipul ”trebuie – de ce? – pentru că trebuie!”.

Știu că trăim într-o lume plină de nonsenuri mai mari decât tema la matematică la clasa I pe care nici măcar mami (economist de meserie) nu știe să o rezolve. Cred însă că rolul educatorului (părinte sau profesor) e cel de a crea oportunități de învățare, de a invita și însoți copilul în afara zonei de confort, oferind susținere și încredere pentru o dezvoltare armonioasă.

Cred că temele se dau pentru a susține, completa și consolida învățarea începută în clasă. Îmi amintesc cu plăcere teme la care am lucrat singură sau în echipă, în urma cărora am învățat și mi-am format abilități pe care nu văd cum le-aș fi putut dobâni în timpul orelor de curs. Cred că atunci când nu le întelegem avem dreptul să ne întoarcem pentru ajutor, iar dacă nu le vedem scopul sau valoarea adăugată avem dreptul să întrebăm ”de ce?/ pentru ce?”.

Cred că avem dreptul să alegem să facem lucruri care au sens pentru noi și cred că e important să ne învățăm copiii acest lucru.

sursa foto: http://clipart-library.com/images-of-homework.html

2 thoughts on “Dacă-i musai… chiar îi musai?

  • Ecuatiile se fac inca de la clasa zero. Am avut chiar si sisteme cu cate doua necunoscute, rezolvabile prin substitutii etc. Iar teme imbecile vor exista atata vreme cat parintii care spun “trebuie” vor fi majoritari. Adica mereu, dupa parerea mea…

    Like

    • Si eu cred ca mingea e in terenul parintilor. Sper totusi sa nu ai dreptate cu acel “mereu”. Nu stiu daca ma calific la optimisti sau la idealisti complet rupti de realitate, inca mai deliberez 🤔.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s