Mica mea afaceristă – experiment de educație financiară

dsc_0781

Acum o vreme am scris un articol pe tema educației financiare pentru copii, la finalul căruia ceream referințe și idei pentru introducerea conceptului de investiție în educația Ilincăi. Din discuțiile purtate pe marginea acelui articol, am ajuns la ideea de a folosi o activitate plăcută ei, care are și potențial de monetizare, pentru a simula felul în care funcționează o afacere.

În cazul nostru, pentru că Ilincăi îi place să meșterească în bucătărie, m-am gândit ca de sărbători, să facem o ”afacere” cu prăjiturele. În imaginația mea, scenariul era cam așa: alegem o rețetă pe care am mai făcut-o și știm că ne place ce iese, facem o listă cu ingrediente, mergem la cumpărături (cu economiile Ilincăi), coacem o tavă (poate două) de prăjituri, stabilim un preț/bucată care să îi asigure profit și ea vinde prăjiturile membrilor familiei. Stați să vedeți ce a ieșit…

Săptămâna trecută îi spun într-o seară Ilincăi: ”Draga mea, ai vrea să încerci să descoperi cum se face o afacere?”

Ochii mari, un zâmbet cât toată fața, Ilinca numai ochi și urechi: ”Daaaa. Cum?”

”Uite, ție îți place să faci prăjituri, corect?”

”Da…”

”Buuun. Cum ar fi să încerci să faci prăjituri pentru alti oameni care să te plătească pentru ele?”

”Păi și cine ar cumpăra prăjituri de la mine?!… Gata, știu, buni, bunicu, unchiu…” și dispare din cameră.

Pornesc nedumerită în căutarea ei. Ilinca era în sufragerie, la masă, cu un pix în mână, o foaie în fața și telefonul la ureche. Deja vorbea cu buni: ”buniiii, uite eu m-am gândit să îmi fac afacere cu prăjituri și biscuiți. O să fac de Crăciun, de Paște, de ziua mea și de Haloween. Tu câte vrei să cumperi? Și de care vrei să îți fac?”

Copil deștept, îmi zic în sinea mea, lucrează la comandă, nu risipește resurse. Zâmbesc mulțumită și o las să își termine treaba.

A zăpăcit toată familia extinsă adunând comenzi, pe care le-a notat frumos pe hârtiuțe: cine, ce, cât și pentru când. După ce a terminat cu telefoanele, cu entuziasmul la cote maxime, vine și-mi zice: ”Am primele comenzi, mâine vorbesc și cu Doamna la școală, sigur comandă și ea!”

Simt nevoia să o temperez: ”Hai să o lăsăm pe Doamna pentru mai încolo. Deocamdată, propun să ne ocupăm de comenzile pe care le-ai adunat deja. Ce zici?”

”Bineee…” îmi răspunde cu o fața care țipa la mine ”ești rea și îmi strici tot cheful!”.

”Hai să vedem ce ai pe listă”, o deturnez eu zâmbind. ”3 prăjituri… 2 biscuiți cât Andrei de mari… 2 kg de prăjitura cu ciocolată și frișcă, 3 kg de cornulețe cu rahat, 1 kg de biscuiți….CUM? CE? CINE? CÂND?

După vreo 30 de secunde de șoc, reușesc să bâlbâi: ”Astea… pentru cine… pentru când?”

”Aaaa, asta e comanda de la unchiu, pentru ziua lui tati”, răspunde ea victorioasă cu steluțe sclipind în priviri, ”comandă hotărâtă, nu-i așa mami?”

”Mdaa… dar nu-i cam mult? Ști tu să faci toate astea? Și oare cât crezi că îți ia să faci atât de multe?”

”Lasă mami că găsim rețete pe google și sigur mă ajuți și tu. O să fi asistenta mea. Și tati se ocupă cu livratul. Și el o să fie ajutorul meu.”

”Păi dacă sunt ajutorul tău trebuie să mă plătești.” Intervine tati, care asculta converația noastră și se amuza copios.

”Să vă plătesc… hmmm… păi cu ce să vă plătesc?”

Urmează o negociere intensă la capătul căreia Ilinca își angajase două ajutoare de nădejde pe care urma să le plătească cu povești, câte una pentru fiecare comandă.

Am încheiat seara, Ilinca căutând de zor alți potențiali clienți, eu sperând că după ce va mai scădea entuziasmul reușim să mai tăiem pe ici, pe colo, niște bucăți zdravene din comanda aia pentru ziua lui tati.

Evident că nu a fost chip de așa ceva, ba chiar a îmbunătățit comanda, pentru că s-a gândit că ar fi o super idee să-și facă reclamă pregătind prăjiturile pe care tati urma să le ducă la muncă. A colectat comenzi (mai mici, slavă cerului!) pentru Sf. Andrei, Moș Nicolae și Crăciun.

Uite așa am ajuns să avem nevoie de un pic de tehnologie să ne organizăm, iar Ilinca a descoperit Excelul. A învățat să facă tabele, să își pună coduri de culori și să le aranjeze frumos, să creeze mai multe sheet-uri, să ascundă coloane, să facă sume și diferențe.

Am descoperit și testat rețete noi de prăjituri și-am petrecut o sâmbătă întreagă muncind împreună la afacerea ei. Ne-am umplut de făină din cap până-n picioare, ne-am luptat cu aluatul, ne-am măsurat puterile cu făcălețul, am așteptat cu mare interes suntetul alarmei cuptorului, am degustat și ne-am minunat și noi de ce ne-a ieșit, cu zâmbete sau strâmbături, urmate de râsete și chicoteli, ne-am văietat de dureri de picioare și am sărbătorit finalizarea primei comenzi căzând late, una lângă alta în pat, mirosind ca două cofetării ambulante până dimineața când am avut energie să ne reîmprietenim cu dușul.

A învățat cum pot fi folosite economiile și ce înseamnă costuri de producție, și-a evaluat valoarea muncii și a descoperit profitul. A înțeles că e frumos să poți gâștiga bani făcând ceea ce îți place dar și cât de obositor poate să fie dacă nu estimezi corect cât poți munci. I-am admirat tenacitatea izvorâtă din dorința de a respecta ceea ce a promis că face când a luat comanda și felul cum și-a asumat lecția învățată: ”Da mami, n-am știut că o să fie atât de mult, m-am gândit că e bine să fie comanda mare, dar de acum încolo știu.”

Emana bucurie și mândrie prin toți porii când privea platourile frumos aranjate, în asteptarea ”clienților”, când primea laude pentru gustul prăjiturilor ei și când își număra și aranja frumos profitul în portofel.

Una peste alta, a fost o experiență de învățare intensă, pe mai multe planuri decât mă așteptam, care ne-a dat și ocazia să petrecem timp frumos împreună.

One thought on “Mica mea afaceristă – experiment de educație financiară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s