Armonie între frați

dsc_0476

Eram în bucătărie cu Liviu, pregăteam prânzul. Din camera alăturată se auzeau chiote și râsete de ziceai că petrecerea de pici e în toi. Ilinca și Andrei se jucau o combinație de Cucu-Bau și Prinsea, care îi amuza teribil pe amandoi. Schimbam priviri și zâmbete între noi, savurând la maxim momentul atât de rar și delicios al armoniei dintre frați.

Ajung și în bucătărie, în patru labe, Ilinca urmărindu-l pe Andrei care făcea un adevărat slalom printre picioarele noastre. Vedem amândoi cum, vorba cântecului, ”trânta e aproape”, și fruntea piticului e amenințată pe rând de colțul mesei, piciorul scaunului, marginea de la ușă. Cumva scapă neatins, Ilinca hotărăște că e timpul să o prindă el pe ea, fuge și se ascunde, Andrei în pas legănat pornește în căutarea ei iar noi înghițim cuvintele menite să-i domolească, dar care, cu siguranță ar fi distrus magia momentului.

Ar fi fost mare păcat, pentru că în astfel de clipe te simți de parcă l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior și nu mai vrei să-i dai drumul. E complicată relația asta dintre frați. Știam de când am ales să avem doi copii, iar, de atunci încoace, am tot căutat idei despre cum să o gestionăm mai bine.

Ce pot spune că a funcționat pentru noi în acest an și 3 luni de când suntem 4 sunt următoarele:

Povești, nenumărate povești despre bebelușia ei, întâmplări, haioase sau nu, din copilăria mea alături de fratele meu și a lui Liviu alături de al lui, despre animăluțe, albinuțe, plante și păsări frați care trec prin tot felul de aventuri și peripeții împreună. Povești care îi arată, fără a spune în cuvinte, că frații pot avea o relație specială, care se scrie împărtășind experiențe (aici se includ și certurile sau luptele pentru jucării sau te miri ce altceva), învățând unul de la celălalt, crescând împreună, oferind unul altuia înțelegere, susținere și iubire într-un fel în care nici un alt om, părinte, bunic, prieten nu o poate face.

Desenul și metaforele, ne-au fost de mare ajutor atunci când povesteam despre iubire. Ilinca percepea iubirea ca pe ceva finit, care se împarte, odată cu venirea lui Andrei, la mai mulți, prin urmare ei îi rămâne o bucată mai mică, știți, ca o pizza pe care o feliezi și ea se alege cu bucata cea mai mică. Am folosit mai multe metafore, dar de departe preferata mea este cea în care iubirea e ca o mare în care se adună apa tuturor râurilor – noi suntem râurile iar un râu în plus face marea mai bogată și mai frumoasă iar noi cu toții ne putem bucura de ea.

Jocuri, în special jocuri de rol, în care copilul dictează scenariul pe care vrea să-l trăiască. Poate să își dorească să fie bebeluș, îngrijit și drăgălit cu mare atenție sau poate are o supărare pe care o rezolvă furându-ți jucăria când tu ești în rol de copil mic, ori poate vrea să fii animăluțul lui preferat, pe care îl îngrijește cu dragoste sau, cine știe, poate preferă o bătaie cu perne, o prinsea cu pupături sau Baba-Oarba. Orice ar alege copilul, e important să fim receptivi, pentru că, în joc, ei reușesc să exprime emoții pe care încă nu le înțeleg și nu le pot verbaliza. Tot prin joc ei lasă să curgă furia, tristețea, frustrarea pe care le-au adunat văzându-și fratele mai mic cum se bucură din plin de toată atenția și dragostea, care până de curând erau doar ale lor, și se încarcă cu iubirea și atenția pe care le primesc.

Un fel mai aparte de a te juca este Timpul special pe care îi multumesc Otiliei Mantelers că l-a adus în viața noastră. Acesta e tot timp de joacă, doar că e marcat ca atare, cronometrat și pe parcursul lui copilul este șeful, el alege tot ce se întâmpă în perioada respectivă, iar atenția părintelui este concentrată 100% pe copil, fără telefoane sau întreruperi de orice fel.

Vă spun sincer că nu am crezut că poate avea mare efect, mai ales că noi oricum ne jucam destul de mult cu Ilinca. Am descoperit însă, că are câteva ingrediente care îi dau putere:

  • primul este lipsa distragerilor, care susține conectarea și îl face un fel de esență de timp petrecut cu copilul,
  • apoi e inversarea raporturilor de putere, copilul se simte în control și savurează asta ca pe un pahar cu apa proaspătă și rece după o zi în deșert,
  • mai e și faptul că e marcat, ca timp dedicat copilului. Chiar dacă petrecem timp alături de ei, sau facând lucruri împreună, copiii nu percep asta ca fiind ceva dedicat lor, ci, mai curând ca pe o curgere firească a vieții de famile. Timpul special, e ca un cadou, o bucățică din viața ta pe care o oferi, iar copilul se bucură de ea și o prețuiește într-un fel deosebit.

Și ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, implicarea. Nu știu alții cum sunt, dar eu, mai ales în perioada când Andrei era foarte mic și fragil, am avut un fel de instinct de a o ține pe Ilinca la distranță de el. Nu o suspectam de gânduri agresive la adresa lui, deși am auzit destule povești de groază cu frați mai mari căutând să-i rănească pe cei mici, însă o știam neatentă și nerealistă în evaluarea forței cu care acționează, așa că îmi era teamă să o las să se apropie prea mult.

La insistențele și frustrările exprimate clar și răspicat de Ilinca am găsit treptat cai de a o implica în rutinele lui, îi spăla piciorușele la băiță, mă ajuta să îl masez după aceea și îi dădea pupicul de noapte bună, dimineața ne aliniam ca planetele cu Andrei la mijloc în pat și spuneam povești, ne jucam cu degețelele sau cântam, când ieșeam afară ea impingea căruciorul, și tot așa.

Pe măsură ce a trecut timpul interacțiunile lor au devenit mai dese și mai variate, s-au înscris cumva într-un  mers firesc al lucrurilor și îmi e tare drag să o văd cum cere să îl învețe ea cum să folosească jucăria cea nouă sau să-l ajute să urce pe tobogan sau să-i pregătească ea gustarea. Mi-e drag când Andrei mă ia de mână dimineața și țopăie voios spre camera Ilincăi, se cocoață zâmbind lângă ea în pat și caută să o trezească bătând toba pe spatele ei sau incercând să o împingă jos din pat.

Adevărul este că în felul ăsta se formează și crește relația dintre frați, în aceste momente ajung să se cunoască, să învețe unul de la altul și să descopere viața împreună. De fapt, clipele astea sunt sămânța iubirii dintre frați.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s