Curiozități de toamnă

image

Înfofoliți ca-n miez de iarnă, pornim în pas voinic spre școală. Andrei își afundă bărbița în lâna moale a hanoracului și se ghemuiește nemulțumit de contactul cu frigul de afară. Ilinca, zgribulită și ea, își vâră mânuțele în buzunar și exclamă veselă: ”mamii am mănuși!” după care și le trage rapid pe degete.

”Nu îmi prea place toamna asta mami, e frig tare și trebuie să punem prea multe haine pe noi!”

Mda, spun și eu în sinea mea, și eu mă simt ca un urs așa înfofolită, dar aș vrea să pornim ziua mai voios, așa că îi răspund: ”Nici mie nu îmi place frigul, dar îmi plac culorile. Haide să ne uităm la copaci, câte culori găsești într-unul singur?”

”Pfff, multe, uite verde, galben, maro, portocaliu, roșcat… și uite ăsta are verde și pe aici (îmi arată scoarța copacului). Nu că-i interesant, mami?”

”Da, este, mă întreb, oare de ce o fi verde pe acolo?”

Se gândește un pic și-mi răspunde: ”Știu! Frunzele se îngălbenesc și cad, iar verdele se mută pe copac, să nu se piardă!”

”Crezi tu că de asta?”

”Păi… e o idee, nu?”

”Da, sigur că e o idee. Mai ai și altă idee?”

”Hmmm… nu prea.”

”Haide mai aproape, să ne uităm mai bine.”

”Daaa, hai să investigăm!” Aleargă spre copac, îl studiază atentă, pipăie, își miroase degetul și se întoarce spre mine, infigându-mi triumfătoare degetul sub nas: ”uite, e verde și miroase a pământ!”

”Da, așa e. Ce să fie oare?”

”Am o idee! Ce-ar fi dacă am lua o monstră să o studiez la microscop după școală? Și căutăm pe culculator să vedem ce e? Ce zici mami, putem, putem?”

”Sigur că putem. Abia aștept să descoperim ce este!”

Și uite așa am programat o lecție de botanică ad hoc :).

Ador curiozitatea asta naturală a copiilor, care îi ajută să descopere lumea pas cu pas, cu entuziasm și bucurie. E atât de frumos să îi provoci să observe tot ce îi înconjoară, cu toate simțurile și să găsești oportunități de învățare în observațiile lor. Savurez cu drag emoția autentică cu care își caută drumul spre răspuns, cu imaginație debordantă, prin încercare și eroare, antrenând fără să-și dea seama mușchii gândirii.

Jocul de-a investigația este unul din cele mai frumoase, utile și la îndemână jocuri pe care le abordăm în ultima vreme. L-am descoperit după ce Ilinca a primit de ziua ei setul acela de la Noriel cu microscop și telescop. Inițial l-a dorit pentru telescop. Visa să observe cerul noaptea, să vadă stelele mari și în detaliu, să caute constelații și alte minunății. Doar că telescopul a fost o mare dezamăgire. După îndelungi strădanii alături de tati, tot ce a reușit să vadă cu el a fost luminița de la Panormic de pe Tâmpa :(.

În schimb microscopul a devenit una din jucăriile ei favorite. A studiat la el apă, pietre adunate de pe munte, frunze, scoici și în general tot ce i-a picat în mână și i s-a părut interesant. Orice astfel de investigație a venit la pachet cu o căutare asistată pe Google pe tema aleasă și cu solicitări de cărți în care să găsească informații suplimentare. Încă mai caut o carte despre ”cum s-au format pietrele” :(, dacă aveți vreo recomadare, accept cu drag.

Ai voștri ce curiozități au?

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s