Ședința cu părinții sau despre șanse inegale la o educație de calitate

Despre gustul amar al primei zile de școală am povestit deja, dar să vedeți prima ședință cu părinții cum a fost! Vă spun drept, atâta frustrare și indignare și enervare n-am strâns în mine niciodată până acum.

Vă spuneam că Ilinca a plăcut-o pe doamna învățătoare din prima zi, eu… să zicem că nu prea. Cum toată lumea îmi spunea că-s prea de tot, am văzut-o 5 minute și deja nu-i bună pentru copilul meu, să nu mai judec, să nu mai pun etichete, am zis ca ei și m-am dus cu inima deschisă la ședința cu părinții.

Intru în sală zâmbind, salut pe cei deja prezenți, părinții îmi răspund, doamna… nu. Poate-i emoționată îmi spun în gând în timp ce-mi caut carnețelul și pixul să iau notițe.

Începe ședința: ”Să vă spun ce m-am gândit că trebuie să cumpărăm!”

”Cum, nu bună ziua, nu prezentări, nici o vorbă despre educație, trecem direct la achiziții?!” dar nu apuc să-mi termin gândul că mă lovește următoarea replică:

”M-am gândit să le luăm vreo 10 tablete.”

Un tătic simpatic încearcă să clarifice ”ce fel de tablete? La ce vă referiți?”

”Tablete… cu internet, tablete…” vine răspunsul.

”Pentru ce ar avea nevoie de tablete?”

”Să ne uităm la desene. Știți, în clasa zero trebuie multe desene… și poate documentare și alte chestii…”

Mintea mea refuză să proceseze această informație. Reușesc totuși să întreb: ”ce fel de desene? De ce să se uite la desene la școală?”

”Păi pentru povești, avem o temă întreagă despre povești… știți, Cenușăreasa și toate cele, trebuie să ne uităm la ele. Daca vi se par prea scumpe tabletele măcar un laptop cu proiector, are și școala unul dar e greu cu montatul și demontatul, iar nouă ne trebuie tot timpul…”

Se refuză în unanimitate achiziția tabletelor, rămâne să ne interesăm de costurile unui laptop.

Fără vreo legătură cu ceva, doamna își amintește, probabil, că nu s-a prezentat, își spune numele formulând ”pe mine mă cheamă X”, stând cu spatele la noi în timp ce-și scrie adresa de mail și numărul de telefon  pe tablă.

Asist în continuare, ca prin vis la o întreagă discuție despre achiziții de copiator, rechizite, caiete speciale. Legat de astea, o mămică întreabă dacă sunt aceleași pentru toate clasele sau e o alegere a doamnei. Răspunsul vine cam așa:

La clasa zero se predă integrat, adică, vorbim la comunicare despre natură, apoi la matematică tot despre natură, la științe la fel și tot așa. Normal, un caiet special bun, ar avea pe aceeași pagină tema natura cu exerciții de la toate materiile. Cele pe care doamna nu le-a ales sunt așa, dar sunt prea fragmentate, așa că le-a ales pe celelalte pentru că sunt mai groase.

Îmi simt pulsul în tâmple și ascult mai departe. Suntem tot la achiziții. Cineva întreabă dacă bibliorafturile vor fi nominale. Doamna răspunde că bibliorafturile vor sta în spatele clasei, undeva în dreapta. Revine întrebarea, dacă vor fi nominale și doamna insistă că vor sta acolo în spate și dă detalii despre cum s-a gândit să aranjeze lucrurile.

Parcă aș fi într-una din scrierile lui Kafka. Îmi plăcea să le citesc dar parcă să le și trăiesc…

Se trece la alt subiect. Doamna ne anunță că în clasa zero nu au prea mare lucru de învățat așa că ea recomandă (pe lângă desene din belșug la clasă) să facă ieșiri frecvente, la film, la câte un loc de joacă, să-și umple timpul. Cumva subiectul ăsta curge lin, se vorbește despre oferte la bilete de film și cum se pot scădea costurile dacă își aduce fiecare copil ochelarii 3D de acasă. Povestea cu transportul pare ceva mai complicată, cu greu dar trecem și peste ea.

Ajungem la secțiunea întrebări. Cineva vrea să știe despre uniformă. Răspunsul vine prompt, că e obligatorie, doar că doamna nu prea știe din ce-i compusă. Pe de altă parte, e curioasă dacă avem ecusoane.

În concluzie, 200 Ron la doamna casieră până mâine dimineață!

Fără ”La revedere!”, fără ”O seară bună!”

Am plecat cu certitudinea că fiica mea nu va fi formată de aceasta doamna, dar și întrebându-mă cu furia și dezamăgirea unui om care plătește cinstit taxe în această țară, cum e posibil ca sistemul de învățământ să ofere unui astfel de om demnitatea de a se numi învățător?

Cum e posibil ca cineva care a fost testat și declarat potrivit să formeze oameni să nu știe să salute, să vorbească 2 ore despre achiziții aberante și nici 1 minut despre obiective de formare și învățare, să nu fie capabil de o argumentație logică sau de a susține un dialog coerent cu un grup de adulți?!

Nu mă înțelegeți greșit, e departe de mine gândul de a face generalizări la adresa profesorilor, sunt sigură că avem foarte mulți profesioniști desăvârșiți între dumnealor, am tot respectul și admirația pentru oamenii care aleg această meserie. Sunt revoltată însă că sistemul permite ca printre ei să funcționeze nestigheriți oameni lipsiți de competențele elementare necesare pentru a profesa în educație.

În cazul nostru situația s-a rezolvat printr-un colectiv de părinți unit de dorința de a le fi bine copiilor și o colaborare buna cu conducerea școlii, care a arătat interes real și implicare activă în găsirea de soluții în interesul copiilor, aspecte pe care le-am apreciat mult. Dar vă întreb pe voi, cum facem ca asta să nu se mai întâmple deloc, nicăieri în țara asta? Cum facem ca învățătorul sub îndrumarea căruia ne lăsăm copiii în școala de stat să nu mai fie o loterie care oferă șanse inegale?

27 thoughts on “Ședința cu părinții sau despre șanse inegale la o educație de calitate

  • Eu sunt si acum socata de amintirile sedintelor cu parintii de la fosta scoala a fiica-mii. In general, ieseam de la ele tremurand de frustrare sau chiar plangand in hohote. Deci am citit cu mare empatie articolul tau. Dar la ultimul paragraf a venit surpriza: sa inteleg ca ati schimbat-o deja pe invatatoare? Mi se pare extraordinar daca ati reusit sa va uniti, parintii, si sa o faceti sa plece. Si ca vi s-a acceptat cererea doar pe baza unor astfel de “nimicuri”. Si ca s-a gasit usor inlocuitor. Si… si… Sper sa aveti mai mult noroc de acum inainte!

    Like

    • Da, a fost vorba de un context in care clasa avea din capul locului putini elevi, multi parinti au ales sa isi transfere copiii de tot din scoala inca dinainte de sedinta iar clasa a ajuns la pragul legal al dizolvarii pentru ca erau prea putini elevi. Acum avem o invatatoare pe care am admirat-o cum a gestionat momentul primirii a 6 noi copii in clasa in a doua saptamana de scoala. Nu pot decat sa sper ca ni s-a schimbat norocul :).

      Liked by 1 person

  • Nu apreciez deloc stilul invatatoarei despre care este vorba in articol, dar nici atutitudinea parintilor care considera ca efortul pe care-l fac este pentru invatatoare. Suntem in secolul XXI si ar trebui ca invatamantul sa fie performant , iar baza materiala a scolii sa nu duca lipsa de nimic, ba mai mult sa fie “updatata” . Tabla alba este pentru copii, ei nu vor inghiti praful de creta, videoproiectorul(daca e folosit pentru altceva decat desene) e foarte util pentru softurile educationale , facilitand intelegerea unor continuturi ,caietele auxiliare sunt instrumente de lucru pentru copii. Da ,mi-ar placea sa ofere scoala toate aceste facilitati, dar daca nu le ofera ? Cat despre doamna care face consultatii gratuite… bravo ei, rasplata e in ceruri, in schimb ati fost consultati vreodata ,de vreun medic , in mod gratuit? Daca da, sunteti norocosi.

    Like

    • Cred ca cei mai multi dintre noi intelegem care este nivelul de dotare “din oficiu” al celor mai multe scoli din tara astazi si, in masura posibilitatilor, cu totii suntem de acord sa contribuim la dotarea suplimentara a clasei, cu conditia ca asta sa conduca la un proces educational mai bun pentru copii. Revolta mea nu era legata de bani in sine ci de scopul lor, care nu avea nici o legatura cu educatia (asa cum o inteleg eu) si de faptul ca primul contact al parintelui cu scoala nu se poate rezuma la o discutie administrativa. Gasesc ca e normal ca la inceput de an scolar sa discutam despre obiective de formare si invatare, despre ce si cum isi propune scoala/ profesorul sa faca impreuna cu elevii, despre cum pot contribui eu, ca parinte acasa pentru a sustine activitatea din scoala si despre a crea un parteneriat pentru dezvoltarea copilui. Apoi da, putem discuta si aspectele financiare inevitabile in contextul bine descris de dumneavoastra.

      Like

  • Eu as adauga cati bani am investit din propriul meu buzunar, astfel incat sa pot sa-mi aranjez clasa pentru primirea micutilor elevi ( undeva pe la 600 lei pe care cu siguranta puteam sa-i investesc in altceva pt propriul meu confort de acasa, dar am considerat ca elevii trebuie sa fie primiti intr-un cadru ambiental placut ). Investitia din propriul buzunar nu se opreste aici, ea se continua pe parcursul anilor. Mai trebuie sa spun ca in clasa am video proiector, imprimanta, acestea achizitionate prin sponsorizari de-a lungul anilor. Si pt ca micutii trebuie sa se joace, ,,am pornit cu colinda dupa sponsorizari,, astfel incat am reusit sa-mi dotez clasa cu jucarii si covorase. As adauga, dragi parinti, care credeti ca doar efortul vostru financiar este mare, nu uitati ca, de multe ori, efortul nostru financiar este poate dublu, dar nu facem parada cu toate acestea decat in momentul in care generalizati sau improscati cu noroi si credeti ca putem face educatie cu un creion si o foaie de hartie. Generatiile de acum sunt diferite. Asteptarile parintilor sunt altele. Daca societatea nu pune pret pe educatie, noi educatorii si dumneavoastra parintii putem sa facem sa le fie mai bine copiilor. Cu speranta ca am fost bine inteleasa, va doresc sa reflectati la cele scrise aici si sa stiti ca investitia in copii e cea mai buna! Ganduri bune si succes elevilor pe drumul cunoasterii! Asezati-va pe aceeasi baricada cu educatorii si nu porniti un razboi care nu ar duce la nimic bun!

    Like

    • Am un mare respect mentru oamenii care aleg meseria de profesor si o fac cu daruire si implicare, asa cum spuneti dumneavoastra. Asa cum am spus si in articol, este foarte departe de mine gandul de a generaliza situatia prin care am trecut si a arunca cu noroi in cadrele didactice. Scopul meu a fost sa trag un semnal de alarma asupra modului in care se face selectia in sistemul de invatamant, asupra faptului ca nu toti elevii au sansa unui profesor cu calitatile descrise de dumneavoastra mai sus, ceea ce e e nedrept atat fata de copii cat si fata de profesorii care isi fac meseria cu adevarat. Simplul fapt de a fi profesor ar trebui sa trezeasca respect si recunostinta, in fata unui om care isi dedica viata profesionala formarii de oameni, dar dupa ce treci printr-o experienta ca a noastra, din pacate, lucrurile nu mai stau asa.

      Like

  • Nu stiu daca in alte tari e la fel dar in Romania cand striga unu “Foc!!!” ceilalti se uita la casa lor si daca nu arde “e totu ok boss”.. abia cand ajunge focu la ei isi pun intrebari “bai nene da de unde a venit focu? da nu era bn sa’l stingem din timp? dezbateri la tv etc.

    Cand au behait ani de zile profesorii ca sunt platit vai de mama lor si ca nu au sustinerea nimanui pt a face ceva calumea, s’a scandalizat poporu? I’a lovit solidaritatea? Cati s’au gandit atunci ca urmasii lor vor fi educati de niste oameni fara NICI o motivatie de a presta munca respectiva.

    Asa ne trebuie dragi parinti! Ne doare la basca de problemele colective si suntem extrem de scandalizati ca invatamantu e praf, servicile medicale jale, bai nene da in spatele acestor servicii nu sunt niste oameni? Da, din perspectiva articolului invatatoarea pare o tampita ignoranta, dar cine se streseaza ca e platita prost, ca si ea la randu ei nu a fost educata la calumea si ca a fost verificata de niste habarnisti care si’au facut norma.

    Vrem sa se schimbe “sistemu”, “statu”, “conducere”.. ultima data cand am verificat Romania subexista intr’o zeama de democratie. Ne opreste cineva sa schimbam ceva?

    Like

  • Nu stiu daca in alte tari e la fel dar in Romania cand striga unu “Foc!!!” ceilalti se uita la casa lor si daca nu arde “e totu ok boss”.. abia cand ajunge focu la ei isi pun intrebari “bai nene da de unde a venit focu? da nu era bn sa’l stingem din timp? dezbateri la tv etc.

    Cand au behait ani de zile profesorii ca sunt platit vai de mama lor si ca nu au sustinerea nimanui pt a face ceva calumea, s’a scandalizat poporu? I’a lovit solidaritatea? Cati s’au gandit atunci ca urmasii lor vor fi educati de niste oameni fara NICI o motivatie de a presta munca respectiva.

    Asa ne trebuie dragi parinti! Ne doare la basca de problemele colective si suntem extrem de scandalizati ca invatamantu e praf, servicile medicale jale, bai nene da in spatele acestor servicii nu sunt niste oameni? Da, din perspectiva articolului invatatoarea pare o tampita ignoranta, dar cine se streseaza ca e platita prost, ca si ea la randu ei nu a fost educata la calumea si ca a fost verificata de niste habarnisti care si’au facut norma.

    Vrem sa se schimbe “sistemu”, “statu”, “conducere”.. ultima data cand am verificat Romania subexista intr’o zeama de democratie. Ne opreste cineva sa schimbam ceva?

    Like

  • Hai sa povestesc si eu ca si asa sunt ingrozita. Avem 2fete -1 si 3ani. Cea mare e deja la a4a institutie(cresa,particulara,cresa,gradinita). Azi avem 5 zile de gradi. Si am dat pana acum: 60lei fondul de jucarii pt gradi;45lei cartile (sunt 15lei toate 4pe elefant :/);peste 200lei pt tot ce a fost pe lunga lista A4-servetele,pahare de unica folosinta,botosei de vizitator pt parinti,hartie flipchart etc etc etc. Am Platit din a 2a zi contributia de 10lei/zi*15zile pt septembrie pt ca eram deja pe lista rauplatnicilor. Am cerut chitanta pt banii dati ca sa se cumpere jucariile si s-a ras de mine. E gradi de stat. Nu am cuvinte :/

    Like

  • La noi in sedinta cu parintii doamna nu ne-a cerut decat markere pt tabla, spirt si servetele umede pt sters, hartie igienica, un top de hartie.In rest cand casiera clasei a propus un fond al clasei de 100lei pe an pt xeroxuri si alte fise doamna a sarit ca arsa si a zis ca este o suma exagerata sa mai taiem jumatate din ea.Noi avem noroc nu se dau bani multi la scoala, iar doamna in sedinte vorbeste despre educatia lor si ne indruma acolo unde noi parintii maio scrantim.Anul trecut a observat ca are trei categorii de elevi f buni, bunicei si mai slabuti, i-a impartit in trei grupede trei ori pe sapt ramanea peste program faceau cate o ora de meditatii, sa poata lucra in plus cu cei buni, si sa poata sa ii aduca cat de cat la un nivel mai sus pe cei slabi.Copilul meu o iubeste tare mult, este a patra doamna la el pt ca ne-am tot mutat cu casa.Din prima zi l-a cucerit cu o pereche de “ochi albastrii, una de pantofi rosii si un zambet larg cu ruj rosu”- citat copil care mi-a mai spus “Mami, aceasta este doamna mea perfecta!”.In rest am trecut si noi prin diverse situatii cu gust amar cu alte doamne.

    Like

  • Bună ziua! Răspunsul este simplu: părinții să meargă la ședință nu pentru a afla cât au de dat pentru diverse ci, pentru a afla ce și-a propus școala să facă pentru formarea copiilor lor și totodată să comunice clar școlii ce așteptări au ei, părinții, de la cei care și-au asumat sarcina de a educa tinerii. Copii merg la școală pentru formarea academică dar asta nu înseamnă că părinții stau liniștiții și nu își fac griji despre ceea ce li se comunică acestora în timpul orelor. Părinții au obligația, nu cred că este opțional, să știe în orice moment ce informații primesc copii lor și cum ar putea acestea să le influențeze viața. Din experiența mea de părinte care nu a lipsit de la ședințele cu părinții și care s-a implicat în activitatea școlară a copiilor săi, pot spune că atunci când părinții sunt determinați să-și susțină copii, să susțină școala dar în același timp vor să transmită un mesaj corect propriilor copii despre rostul școlii și al familiei, dacă vor fi uniți, dacă vor demonstra că au toți au același sistem de valori la care se raportează când evaluează situațiile apărute, școala va răspunde solicitărilor lor. Este posibil!

    Liked by 1 person

    • Eu cred ca înregistrarea fiecărei lecții ținute in clasă si posibilitatea accesării acesteia de către părinte ar rezolva situația asta. Sa vedeti si voi ce copii aveti! Sau cred ca cel mai bine ar fi să-i țineți acasă… Lecțiile sa fie înregistrate de profesori considerati buni, accesarea lecțiilor sa se facă contra cost si examinarea sub atenta observație a camerelor de filmat sa nu se poată spune ca are cineva ceva cu prețioasa odrasla. Așa nu vor mai avea nevoie de fondul clasei si achiziții inutile prea scumpe pentru buzunarul….oricui.

      Like

      • Nu cred că pot da sens celor spuse de dvs., vis-a-vis de comentariul meu. Mai întâi, copii mei au terminat de ani buni studiile universitare. Fără lecții și examene supravegheate video, fără acuze cumplite la adresa profesorilor deși au avut și ei parte, ca toate generațiile ultimilor 27 de ani, de experimentele Ministerului Învățământului privind programa școlară, numărul de materii la care s-a dat bacalaureatul și modul de admitere la liceu și facultate. Da am mers la școală permanent pentru că așa am considerat că este corect. Am știut mereu cum se comportă copiii mei la școală și apropo, au fost premianți. Nu îmi controlam copii ci mă asiguram că primesc la școală educație și totodată ofeream sprijin cadrelor didactice atunci când era necesar. Și nu am fost singurul părinte cu această atitudine și a fost foarte bine. Ca părinte al unor tineri aflați astăzi cum se spune ”pe picioarele lor”, pot cu siguranță să spun că am o experiență personală, în ceea ce privește raportul părinților cu școala. Despre raporturile părinților cu școala am mai scris și cu alt prilej :https://calatorprintaramea.wordpress.com/2012/11/20/scoala-incotro/

        Like

  • La noi am cumparat doar auxuliare pt ca nu avem inca manuale. Suntem generatie de compromis. Suntem prima generati cu schimbarea programei scolare. Mai exista si astfel de invatatori!

    Like

  • Cat timp romanii capabili fug de profesia de invatator/profesor..situatia o sa se mentina. La examene nici 50% nu iau nota 5. Chiar si in aceste conditii cineva trebuie sa se prezinte la catedra la 15 septembrie la fiecare clasa. Cand salariile si conditiile de munca o sa fie motivante ..o sa fie si oameni competenti la catedre.Pana atunci avem oameni care au luat 2 la examen.

    Like

  • Buna ziua, noi suntem inca la gradi – grupa mare. Abia am lasat copiii in clasa si spre iesire ne-a spus ca tb sa schimbam jaluzelele ( care la finele anului scolar erau intacte) ca sunt lipsa si nu fac intuneric suficient pt somnul de pranz; pana la sedinta cu parintii cand vom da bani sa aducem de acasa pahare de unica folosinta ca ei beau des apa si nu au; servetele pt va transpira mult si nu au; hartie igienica. Urmeaza sa dam bani pt apa;pt detergent necesar la ttoaleta, in conditiile in care li se spune copiilor sa sa grabeasca la toaleta si sa nu traga apa ca nu este obligatoriu. Un coleg al carui copil a intrat clasa zero a platit 1000 de lei pt renovat clasa ( nu aveau nici parchet) – iar banii nu au fost suficienti. Si nu este exemplu singular la Constanta

    Like

  • Hai sa va spun si experienta mea….o fetita in clasa 0 una in a 2a. Am cheltuit cam 70 lei , in medie cu fiecare. Pe rechizite, caiete speciale si altele ( ghiozdanul l-au primit cadou de la masa lor) ATAT! Nimeni nu a cerut nimic. …. la inițiativa părinților s-a cumparat o tablă albă….atât. exista si dascăli de excepție, care nu cer si nici nu asteapta.

    Like

    • Stiu asta. Problema este ca exista si altfel si nu-i normal sa jucam ruleta cu educatia copiilor nostri. Nici nu am o problema atat de mare cu ideea de a contribui suplimentar la dotarea clasei, atata vreme cat solicitarile sunt in limite rezonabile si au legatura cu cresterea nivelului actului educational. Ceea ce nu pot accepta este ca sistemul de invatamant nu face o triere riguroasa a cadrelor didactice si promoveaza oameni evident lipsiti de abilitati in pozitia de a ne forma copiii.

      Like

  • Nu ma bucura deloc sa citesc astfel de lucruri. Trist…foarte trist… As vrea sa avem timp sa iti povestesc despre prima sedinta cu “parintii” din Olanda. Am pus parintii in ghilimele pentru ca nu am fist decat EU. A fost sedinta doar despre Catalina!!! In total am vorbit cu doamna o ora jumatate despre educatia Catalinei. Precizez ca am intrebat/sugerat de nenumarate ori ce trebuie sa cumpar ca sa facilitez procesul de educatie. Raspunsul a venit prompt: Nimic. Obisnuita cu procesul de invatamant din Romania…inca sunt socata de sedinta de aici. La un moment dat in cadrul sedintei educatoarea a precizat: Obiectivul nostru este ca fiecare copil sa fie fericit. In acest fel va asimila mult mai usor si mai repede informatiile. Zic: Na..c’am trait-o si p’asta! Sa aud un invatator spunand ca vrea sa faca copii fericiti! Amin! Te pup, Andreea!

    Liked by 2 people

  • Buna! Inca nu am copii, dar sunt total de accord cu tine…!!! In plus, nu toata lumea isi permite atat de multi bani pentru tot felul de achizitii, mai ales in cazul familiilor cu mai multi copii 😞

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s