Prima zi de școală sau despre Haos

dsc_0616

Amintirea mea despre prima zi de școală e ca o fotografie veche, din cele alb negru, stearsă, fără detalii. Îmi sunt însă vii în suflet trăirile acelei zile, emoția cu care am pornit spre școală, fluturașii din stomac, teama de necunoscut, dar și sentimetul că am devenit parte din ceva mare, frumos, structurat și organizat. Știu că eram curioasă să descopăr locul ăla în care părea să se facă ordine în haos, să-mi înțeleg rolul și că eram dornică să demonstrez că sunt capabilă să mi-l asum.

Ieri a fost prima zi de școală a Ilincăi. Cu emoții cât casa, am pornit toți patru, surprinzător la timp, în chiotele vesele ale Andreiului. Am luat flori, rapid, chiar dacă ne așteptam să fie îmbulzeală la florărie și ne-am apropiat în pas voios de școală pe ritmul muzicii ce răsuna din curtea școlii.

Ilinca mă strânge tare, tare de tot de mână în timp ce pășește pe poartă. Mă uit în ochișorii ei lucioși și înțeleg că mai vrea o îmbrățișare (a 158 – a cred pe dimineața în cauză :)). Ne îmbrățisăm, ne întâlnim cu niște prieteni, schimbăm două vorbe după care încercăm să ne găsim fiecare locul.

Ne uităm de jur împrejur, oameni, mulți oameni, de toate dimensiunile, complet debusolați ca și noi, se mișcau încolo și încoace, unii grăbiți fără să știe unde, alții vociferând, ”doamna X, unde este doamna X?”. Din când în când mai auzeai și câte un ”Auuuu!” urmat de ”Scuze!”, îmbulzeală, coate, degete călcate… așa cam ca atunci când veneau și laptele și pâinea deodată la magazin pe vremuri iar mulțimea care stătea la amândouă cozile nu știa unde să alerge mai întâi. Urmăream filmul ăsta simțind dorința imperioasă de a ieși de acolo în timp ce încercam să îi explic Ilincăi că ne vom găsi până la urmă locul, doamna și va fi ok, cineva ne va ajuta cu organizarea, la un moment dat, cu siguranță.

Cineva șoptește că doamnele au ecusoane în piept. Trebuie să urmărim ecusoanele ca să ne identificăm învățătoarea. Îi spun despre asta lui Liviu care se amuză copios ”adică trebuie să caut acum în decolteul fiecărei doamne până găsesc învățătoarea?! Draga mea, te las pe tine de data asta :)!” Cum nici mie nu mi se părea chiar atractiv sau productiv un astfel de demers, am decis să așteptăm cuminți următoarea inițiativă a geniului organizatoric.

Apare o doamnă cu cartonașe A5 pe care erau scrise literele corespunzătoare fiecărei clase pregătitoare… o licărire de speranță că poate începe și organizarea. Nu, nu… m-am grăbit! Doamna ar împărți cartonașele, daca ar găsi cui. Cum nu găsește, se pierde și ea în haosul general.

”Mamiii, când o găsim și noi odată pe doamna? Care sunt colegii mei? Nu mai am răbdare!!!” îmi zice Ilinca trăgându-mă exasperată de mână. ”Te cred iubita, dar te rog să mai cauți puțină răbdare acolo pe fundul sacului. Uite, se pregătește cineva să vorbească la microfon. Poate ne spune ceva care să ne ajute să o găsim.” Într-adevăr, vocea anunță că grupele pregătitoare trebuie să se așeze în partea dreaptă a careului, învățătoarele în față, copiii lângă ea și părinții în spate.

”Măcar suntem în partea corectă a curții” mormăi eu către Liviu. Haosul continuă, nederanjat de vocea din microfon care strigă pe rând numele învățătoarelor de la grupele pregătitoare cu rugămintea de a ridica sus cartonașul cu numele clasei pentru a fi identificate.

Buuun, deci doamna de mai devreme nu s-a pierdut de tot. Așteptăm până ajunge la clasa Ilincăi, dar… surpriză… nici un cartonaș pe sus. Ne ridicăm pe vârfuri, ne rotim ca balerinele (dar fără grație)… nimic. ”Mamiii, unde e doamna mea?” mă trage din nou de mână Ilinica. Zău dacă știu ce să-i mai spun. Mă cobor la nivelul ei, pregătită să-i livrez încă un ”încă un pic de răbdare, o găsim noi imediat” deja complet neconvingător.

Noroc că tati și-a luat până la urmă treaba în serios și a pornit să iscodească discret decolteele doamnelor din proximitate, până a izbândit să o găsească pe doamna mult căutată, chiar în momentul în care doamna directoare, ia cuvântul hotărâtă, subliniind că punctualitatea e o valoare importantă și este inacceptabil să mai așteptăm.

Gândesc vreo două replici acide dar mi le înghit și respir ușurată, s-a calmat copilul. O studiază cu interes pe învățătoare, sunt tare curioasă ce gândește, dar cum ceremonia trebuie să începă îi șoptesc la ureche să rămână lângă doamna, eu și tati ne retragem în spatele copiilor unde ne va putea vedea tot timpul.

Vorbește directoarea, apoi diectoarea adjunctă, un polițist, un consilier județean, habar n-am ce pentru că vorbeau monoton iar Ilinca îmi tot trimitea bezele la care trebuia să răspund. Pun pariu că dacă s-ar fi făcut un sondaj la ieșirea din școală cu intrebarea despre ce au fost discursurile ”Nu știu” ar fi fost răspunsul în peste 80% din cazuri. Ultimul intră în scenă preotul care anunță slujba de binecuvântare a noului an școlar.

Iertat să-mi fie dar prezența lui acolo n-am înțeles-o. Ce legătură are școala cu religia? Și dacă sunt pătruns de spirit religios dar cred în Allah, Buddha, Vishnu sau orice altceva decât Dumnezeul creștin ortodox, eu ce să înțeleg din slujba asta? Credința este ceva personal, ceva ce practici în urma unei alegeri, la tine acasă, la biserică, la templu sau orice alt edificiu religios. Școala e pentru toată lumea, indiferent de credință, iar biserica pur și simplu nu are ce căuta acolo. În fine, ăsta e alt subiect. Pe fiică-mea a distrat-o maxim stropitul cu pămătuful, din care oricum nu a înțeles nimic.

După pămătuf s-a terminat careul și am pornit spre clase. O oră mai târziu mergeam acasă.

Pe drum Ilinca: ”auzi mami, în fiecare zi e adunare așa ca azi?”

”Nu, doar în prima zi de școală.”

”În fiecare an?!”

”Da.”

”Îngrozitor, mami, înțelegi tu, ÎNGROZITOR!”

Acum vă întreb și eu, ce amintiri îi vor rămâne vii în suflet Ilincăi peste ani despre prima zi de școală?

Poate sufletul ei va alege să-și amintească învățătoarea, de care i-a plăcut, sau de baloanele pe care le-au umflat în prima lor activitate la clasă, sau de cele câteva ore de joacă petrecute cu prietenii ei, ca să sărbătorim începutul școlii.

Pentru voi cum a fost prima zi de școală?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s