Pe cărări de munte

dsc_0338

Vara asta am redescoperit bucuria mersului pe munte. Ne-am amintit frumusețea cărărilor umbrite, emoția descoperirii unor peisaje incredibil de frumoase, gustul aerului proaspăt și curat, durerea și amorțeala plăcute din mușchi, la finalul unei zile petrecute în inima naturii. A fost o regăsire minunată, cu noi, cu pădurea,frunzele, florile, iarba și stâncile golașe.

Pe lângă noi, Ilinca a făcut și ea cunoștință cu muntele. De mult ne propusesem să trecem de la plimbările line pe dealurile din apropierea bunicilor la nivelul următor, dar până acum nu ne ieșise. A crescut cu povești presărate ici, colo, despre drumeții frumoase, cu urcușuri și coborâri lungi, cântece și povești în jurul focului, peisaje spectaculoase, dar și despre cum ne-am pierdut prin Retezat, cum ne-a prins furtuna în vârf de munte, cum ne-am întâlnit cu ursul sau cum a rămas tati fără bocanci în Bucegi. Era curioasă și entuziastă, dornică să ne arate că e pregătită să meargă cot la cot cu noi, poate chiar să ne depășească.

Vă puteți imagina că nu a fost chiar așa. Primul traseu, am zis noi ușor, a epuizat-o până la lacrimi. Ambițioasă, chiar încăpățânată, a refuzat orice ajutor și a mers singură până la capăt. Seara, înainte de culcare, mi-a zis că următoarea ei excursie pe munte va fi la Paștele Cailor. N-am insistat. I-am dat doar ocazia să încerce din nou și a făcut-o cu bucurie.

Mă uitam cu drag astăzi la ea cum compunea un cântecel în așteptarea weekend-ului și a următoarei drumeții:

Pe munte, pe munte, pe munte,

Ai visat că ești o stea care luminează

În cercul tău, în cercul inimii.

Și ești ca un cal, care poate zbura,

Până la stele, ca în visele tale.

O ascultam și mă gândeam câte lucruri frumoase poate muntele să o învețe:

Să trăiască bucuria drumului. Ilinca e un copil foarte perseverent, una din frazele ei favorite e ”nu mă las mami, nu mă las! Îți arăt eu că pot!”. E bine că-i așa, dar deseori, e atât de prinsă în înverșunarea ei, încât uită să se bucure de proces. Pe munte n-ai cum să nu te bucuri. Ridici privirea și natura te răsfață la fiecare pas cu alte și alte minuni ale sale, te relaxează și îți dă noi resurse pentru a continua.

Să își asculte cu respect corpul. Să își găsească propriul ritm și să îl urmeze. Descoperind pas cu pas poteca, urcând și coborând, devii tot mai conectat cu corpul tău, înveți să îți reglezi respirația, să îți dozezi efortul, să fii în armonie tu cu tine.

Există frumusețe în locuri nebanuite. Natura ne dă lecții de frumusețe simplă, perfectă, în lucruri mari și mici, fără roz, sclipici, paiete, ștrasuri și alte bazaconii. În ultima excursie a adunat un buzunar plin de pietricele pe care să le studieze mai apoi acasă. Una din ele, albă, rotundă, lucioasă, fină, încă o fascinează. A spălat-o, a studiat-o la microscop, m-a pus să-i citesc despre rocile din Ciucaș și cum s-a format muntele. Data viitoare poate va descoperi flori, frunze, cântecul păsărilor sau poate altceva.

Să protejeze natura. Când iubești muntele și te bucuri de frumusețile pure pe care natura ți le oferă, nu ai nevoie de îndemnuri să ocrotești ceea ce iubești. Devine firesc să faci și să păstrezi curățenia, să plantezi un pom, să îngrijești o floare, să prețuiești apa și aerul curat.

Îmi doresc ca picii mei să primească aceste lecții neprețuite, în felul special pe care numai natura îl poate oferi.

La final, vă ofer în dar un cântec drag sufletului meu: https://www.youtube.com/watch?v=uhTmy3BNyl0&list=PL03B154AE7F9B82B0&index=3

O zi minunată să aveți!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s