Fetițele nu se cațără în copaci!

În fiecare seară, în parcarea de sub geamul bucătăriei mele se întâlnesc câțiva părinți și bunici cu copiii din dotare și petrec o oră – două de joacă și povești împreună. Acum cateva zile, după ce s-au auzit o vreme alergând și râzând cu poftă, se pare că piticii au avut chef de cățărat în copaci, pentru că râsetele și chicotelile au fost brusc întrerupte de vocea hotărâtă a unei doamne:
”Fetițele nu se cațără în copaci! Termină sau mergem în casă imediat!”.
”Dar buni, te rog, vreau și eu să încerc!”, răspunde rugător fetița.
”Tu nu înțelegi că fetițele nu fac așa ceva?! O să îți rupi rochița și o să te murdărești! O fetiță nu are voie să fie murdară!”
”Dar e așaaa amuzant. Eu vreau cu ei…”
”Termini în secunda asta sau mergem în casă, ai înțeles?” tranșează bunica discuția.

Tocmai îl culcasem pe Andrei și răsfoiam facebook-ul de pe telefon în timp ce Ilinca îmi pregătea o fișă în jocul nostru de-a grădinița. Citeam un articol despre prejudecăți, despre cum ne limitează ele în a cunoaște oamenii și a ne bucura de mai multe părți ale vieții. Am simțit un gol în stomac și gândul mi-a fugit la Ilinca, cea mai cățărătoare fetiță din câte cunosc, la bucuria care se revarsă din ea când atinge câte un punct ”de neatins”, la cât de liberă și fericită se simte explorând copaci, liane, bare sau pereți.

Poate părea paradoxal, dar e mult mai frumoasă și mai feminină în vârful unui copac, roșie ca un rac fiert de la efort, râzând cu toată fața, decât îmbrăcată în prințesă, cu pantofiori de lac, cârlionți atent aranjați, zâmbind artistic pentru poză.

Copiii sunt atât de frumoși în naturalețea cu care explorează curioși lumea, autenticitatea și intensitatea cu care trăiesc emoțiile, pasiunea cu care se implică în mici și mari activități. Pe măsură ce cresc, toate astea pălesc și sunt temperate de presiuni externe, dezaprobare, critici. Conexiunea aia frumoasă cu sinele se pierde ușor, ușor prin conformare la norme și așteptări.

A nu se înțelege că propovăduiesc anarhia, dar mai puține prejudecăți, stereotipii, șabloane, mai multă liberatate de a fi ei înșiși, susținere în a descoperi propriul model interior de femeie și în egală măsură de bărbat, cred că ar fi minunate.

Voi ce credeți?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s