Dimineață de mămică

Embed from Getty Images

E dimineață. Primele raze de lumină îmi mângâie obrazul și păsărelele se aud prin fereastra intredeschisă ciripind vesel. Îmi afund nasul în pernă și mă cuibăresc sub plapumă, vreau să mai dorm nițel. ”Îngaaa..” se aude din camera alăturată. Mă ridic pe pilot automat, cu ochii semideschiși. Lui Andrei îi e foame. Îl iau în brațe. E pufos și cald iar îmbrățișasea lui dulce mă topește. Mănâncă cu poftă, cu ochișorii închiși, lăsându-se moale pe pieptul meu. Adoarme întins ca o clătită peste mine. Mă întind și eu și mă bucur de încă un strop de liniște și matinală.

Jumătate de oră mai târziu mă trezesc cu o mânuță energică lovindu-mă pe obraz. Doi ochi mari, negri mă privesc veseli și curioși în timp ce patru dințișori ascuțiți îmi ronțăie de zor tricoul. ”Ma-ma-ma-ma” mă salută piticul. ”Neața!” îi răspund zâmbind. Privirile ni se întâlnesc iar el râde ca o jucărie lăsând să se vadă gropița din obraz. Îmi vine să-l mănânc, așa că îmi afund nasul în burtica lui moale. Râde în continuare și își înfige mânuțele în părul meu. Ne mai jucăm puțin, bucurându-ne unul de altul.

Ceasul arată 6.45. E timpul să o trezim și pe Ilinca. Invadăm amândoi patul Ilincăi, cântând ”bună dimineața, s-a trezit dulceața?”. Ne dă la o parte și se ascunde sub pătură morocănoasă. Noi nu ne lăsăm. Ne aliem cu Lăbuță, Oiță și Kiara și începem atacul cu pupici. Adică eu atacul cu pupici iar Andrei cel cu ”plici, plici”, fascinat de sunetul palmelor lui pe pielea surorii sale.

”Bine, bine, m-am trezit! Facem teatru? Unde-s Ursuleț și Chiți (din setul nostru de muppets)?”

Îi scot la iveală pe cei doi iar spectacolul începe. Eu mă prostesc în fel și chip, Ilinca râde cu poftă, în timp ce Andrei ne privește de după urechile Oiței din al cărei botic roade cu nesaț.

”E timpul să ne spălăm pe dinți!” spune peltic dar hotărât Chiți pe la 7.30.

”Mamiii, încă un piiiic” răspunde Ilinca luând poziția și mimica de supărare maximă. ”Nici nu ți-am spus ce am visat!”

”Dar eu vreau să mă înveți cum se spală copiii pe dinți” contracarează Ursuleț. ”Și să îmi dai și mie un pic de miericică de la tine, că îmi e tareee foame. Uite stomăcelul meu face ghiorț-ghiorț”.

”Da, și eu vreau să aleg cu tine rochița pentru grădi” completează Oița din brațele piticului.

”Bineee, fie. Hai Chiți să te învăț!”

Pe la 8.30 pornim cu cântec înainte spre grădiniță. Pe drum, printre versurile lui Boroboață (melodia preferată a Andreiului) și echilibristica de pe borduri, îmi povestește ce-a visat azi-noapte și ne jucăm o versiune simplificată de fazan. Ajungem la grădiniță, ne pupăm, ne îmbrățisăm și ne despărțim cu asigurări că ne va fi dor unii de alții.

În drum spre casă fac cumpărături, dau telefoane, mă opresc la bancă și la poștă. Andrei începe să se agite. Nu-i mai place în cărucior, nici măcar Boroboață nu-i mai place. Renunț la următoarea oprire planificată, grăbesc pasul și schimb piesa, trec la Piticii voinicii. Ajunși acasă pregătesc repede un fresh de fructe pe care îl administrez lui Andrei cântând ”twinckel, twinckel little star”. Adoarme.

E ora 10.30. Masa e întinsă, chiuveta plină de vase, storcătorul de fructe pe blat, jucăriile împrăștiate în toată casa, legumele așteaptă cuminți în plasă să fie preparate iar cafeaua e rece… ziua poate începe :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s