Educația cu NU în față

Embed from Getty Images

”Săptămâna asta învățăm regulile de circulație la grădi”, îmi spune Ilinca într-o zi.

”Aha, excelent, și ce ați învățat astăzi?”

”Păi… nu trecem niciodată pe roșu, nu alergăm pe trecerea de pietoni și nici nu mergem așa… ca melcul, nici nu ne jucăm.”

”Bine dar atunci, cum facem?”

”Cum adică?”

”Cum trecem strada corect, ce spune regula ca trebuie să facem?”

”Mami, regula spune să nu trecem pe roșu, ce nu înțelegi?!”

Buun, deci la gradinită, copilul meu învață cum să NU treacă strada. Util, nu-i așa?

Ce-i drept, nu am lasat-o niciodată până acum singură pe stradă, dar de explicat cum se face și de ce, asta am făcut de nenumărate ori. Refuz să cred că am motive de îngrijorare, iau o gură de aer și o întreb altfel: ”dar daca ai fi singură pe stradă și ar trebui să traversezi, cum anume ai face?”

”Păi… aș merge la trecerea de pietoni, aș aștepta să se facă verde, m-aș uita în amândouă părțile să văd daca nu cumva mai vine vreo mașină și apoi aș trece. ”

”Și de unde ști să faci așa?”

”Așa faci tu de fiecare dată, și tati la fel. Numai bunicu m-a obligat odată să trec pe roșu, deși eu i-am spus că tu spui mereu că trecem numai pe culoarea verde!”

Super! Copilul știe cum să treacă strada. (*Notă mentală: să am o discuție serioasă cu bunicu!)

Mă relaxez și trecem mai departe la joacă.

Ne jucăm de-a grădinița. Ea e Miss, eu, Andrei și un morman de plușuri suntem copiii. Face prezența și ne propune să învățăm un joc nou. Eu entuziasmată: ”Învățăm un joc nou!? Ce bine! Care sunt regulile?”

Ilinca serioasă: ”Nu țipăm, nu ne împingem, nu alergăm…”

Pe cuvânt că mi-a tăiat tot cheful: ”Păi bine și jocul?”

”Imediat, nu te mai agita atâta și nu mai fă atâta gălăgie că mă doare capul.”

M-am ”cumințit” și ne-am continuat joaca. Mă jucam și mă întrebam… cum ar fi oare o oră de conducere cu Miss: nu te urca în mașina prin dreapta și nici prin spate; pedala de frână nu e nici cea din dreapta, nici cea din stânga; când vrei să pleci de pe loc nu băga mașina în vitezele 2, 3, 4 sau 5 și nici în marșalier; ca să bagi mașina în viteza întâi, nu trage de schimbător în spate, nici la stânga sau dreapta; nu te uita numai în față când vrei să depășești ….mă doare și pe mine capul, numai când mă gândesc.

Lăsând gluma la o parte, pornind de la această experiență, iată câteva idei utile oricărei persoane care se ocupă cu educarea unuia sau mai multor copii:

  • Când îmi spui să nu mă gândesc la un elefant, eu fix la un elefant ma gandesc. La fel și copilul sau copiii din viața ta. Și fac asta, nu pentru că și-au propus să te sfideze, ci pentru că așa funcționează creierul omenesc. Poți încerca și tu!
  • Când vrei să mă înveți ceva, e foarte eficient dacă îmi spui și demonstrezi, în pași mici și simpli ce am de făcut. Dacă îmi spui cum să nu fac și te aștepți ca eu prin eliminare să descopăr singură cum se face, s-ar putea să dureze o vreme, asta dacă nu mă plictisesc și caut ceva mai amuzant de făcut. Tu nu ai face la fel? Dar un copil?
  • Când îmi spui să fac ceva într-un anume fel, fii pregatit să îmi spui și de ce așa și nu altfel. Sunt sigură că și tu preferi să înțelegi logica și motivația atunci când ți se solicită să faci ceva.
  • Nu subestima niciodată imaginația și creativitatea copiilor. O listă de reguli de genul: nu țipați, nu vă împingeți, nu alergați… ar putea fi departe de a acoperi toate ideile năstrușnice. Le-ar putea da prin cap să muște, zgârie, pună piedică, înțepe, lipească gumă de mestecat în păr și muuulte altele. Lista ta de NU-uri s-ar putea să nu se termine niciodată. Dacă le spui însă, spre exemplu, ”tratează pe ceilalți așa cum vrei să fi tratată tu!” le dai un criteriu de referință la care se pot întoarce de fiecare dată când le vine vreo idee, chiar dacă tu nu ești prin preajmă. Asfel, șansele tale de a obține din partea lor comportamentul dorit, în orice context, cresc semnificativ.
  • Ști vorba aia ”fă ce zice popa, nu ce face el”? Ei bine ea nu se aplică niciodată în cazul copiilor. Ei învață prin modelare, adică fac ceea ce te văd pe tine că faci. Când țip la tine să vorbești mai încet sau când îmi spui să mă liniștesc în vreme ce tu arăți și te porți ca un Pepsi agitat, cum crezi că voi reacționa?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s