Leapșa cu microbii

De la Crăciun încoace ne tot jucăm leapșa cu microbii. Nu scapă bine unul că începe altul cu tuse, febră, muci și altele asemenea. Vineri am terminat tratamentul pentru bronșiolită al lui Andrei și toată familia părea sănătoasă, în sfârșit, terminasem cu farmacia împrăștiată prin toată casa.

Luni seara, Ilinca: ”mami, mă doare în gât când înghit”. Simt cum mi se strânge inima dar refuz să gândesc negativ, sunt singură cu picii, Liviu e în delegație, sigur va fi bine, așa că-i dau niște propolis spunând, ”sigur până dimimeață nu mai ai nimic”.

Dar streptococii beta-hemolitici n-au primit circulara că la mine în casă e off-limits :(. Până dimineață eram deja înconjurate de comprese, ceaiuri, miere, lămâie, sirop de brad, antitermice și mă uitam neputincioasă cum, în ciuda tuturor eforturilor mele starea Ilincăi devenea tot mai proastă. Când s-a umplut toată de pete mi-a fost clar că trebuie să facem o vizită la spital. Acolo ne-au pus diagnostic de scarlatină și ne-au recomandat să rămânem internate. Mi-au explicat ei că e mai bine să faci antibioticul injectabil, că nu poate să înghită, că pot apărea complicații, i-am ascultat cu atenție, le-am mulțumit și am semnat că refuz interarea, n-avea cine să-l îngrijească pe Andrei. Intrăm la farmacie, luăm rețeta și revenim acasă, unde doamna Ioana imi spune îngrijorată că Andrei suflă greu și a tușit de câteva ori.

Fac repede ceva de mâncare și fug cu piticul la medicul de familie. Doctorița se uită la noi, oftează și mă întreabă ”ce ați pățit iar?”. Îi povestesc, îl consultă și ne recomandă niște siropele din plante. E puțin roșu în gât, dar nu ne speriem. La plecare ne urează ”să nu vă mai prind pe aici prea curând, promit că nu mi se face dor de voi!”. Promitem și noi la fel și fugim la Ilincuța.

Ăsta a fost începutul.

Continuarea… vă puteți imagina doi copii plângând aproape non stop, concurând pentru un singur set de brațe, o casă întoarsă cu fundul în sus, un adult alergând ca la maraton dintr-o cameră în alta cu oprire la baie, spălat, schimbat bluza în încercarea de a nu amesteca microbii, o masă plină de farfurițe și ceșcuțe, ofertă generoasă de feluri de mâncare pentru copilul care îmi explica ”mami, eu nici saliva nu pot să mi-o înghit”.

Depășisem 48 de ore de nesomn, îmi spuneam că nu-s în stare să mai duc încă o zi în ritmul ăsta, indiferent cât de tare e cafeaua pe care mi-am făcut-o, căutam soluții știind că n-are cine să mă ajute până seara când urma să vină Liviu. Între două guri de cafea în timp ce mai făceam o porție de ceai și-un fresh de mandarine am decis că singura soluție este să schimb starea. Am dat drumul la maxim purificatorului de aer din sufragerie, am pus muzică de dans și-am provocat-o pe Ilinca la pase cu perna. Dansam să mă feresc de loviturile ei, îmi căutam ochelarii de bunicuța de fiecare dată când o ratam și îmi număram cu grijă degetele când prindeam perna. Râdeau amândoi în hohote, Ilinca din vârful canapelei, Andrei de la mine din brațe și eu simțeam cum mă încarc cu energie.

Joaca a făcut minuni, Ilinca și-a luat medicamentele în mai puțin de 15 minute (seara ne-a luat mai bine de o oră), spunând singură povestea cu războiul dintre streptococi și armata anticorpilor ajutați de medicamente, iar stomăcelul ei i-a multumit vesel când și-a băut probioticul și a dat gata un borcănel de iaurt. Lui Andrei i-am amenajat un loc nou de joacă pe salteluță unde s-a rostogolit fascinat în căutarea jucăriilor mai bine de o oră. Ne-am jucat Monopoli și mimă, eu cu piticul într-un capăt de masă și Ilinca în celalalt, după care am avut parte de un concert la toate instrumentele din dotare pe care l-am aplaudat cu entuziasm. N-am reușit să îi conving să doarmă peste zi, deși se vedea în ochii lor oboseala, dar au fost veseli, au uitat de durere și de febră, farfuriuțele și cănuțele au început să se golească, iar când a ajus tati aveam chef de povești.

Știam că ”starea” este importantă și îl credeam pe Ford când spunea “Whether you think you can, or you think you can’t–you’re right”, dar nu m-aș fi gândit că poate să facă așa o diferență, mai ales în lupta cu microbii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s