Ciocolată sănătoasă

Eu sunt omul care se bucură de mâncare. Îmi place să combin gusturi, arome, culori în farfurie și nu stau vreodată să calculez calorii, aport de zaharuri, proteine, vitamine, carbohidrați și altele asemenea. Am încredere că organismul meu știe singur de ce, cât și când are nevoie, nu-i trebuie o întreagă știință pentru asta. Iubesc să mă duc la piață, fără listă de cumpărături, să îmi umplu plasa ghidată de simțuri și de ceea ce imaginația crează pe moment.

Dulciurile în schimb au fost mereu un soi de plăcere vinovată pentru mine. Nu, nu vă imaginați că mă dau înapoi de la ele, în special de la ciocolată :). Doar că mereu am avut sentimentul că ceva nu se potrivește, că bucuria de a savura acel dulce care se topește în gură bucurând papilele gustative este dublată de un sentiment de prea mult, prea greu și cumva nefiresc. Tocmai de asta, când a fost vorba de copii, am avut mereu o reținere. Mi-am dorit să le introduc în ofertă cât mai târziu, cât mai rar și cât mai puțin. Ce am observat însă, a fost că, cu cât încercam să o feresc mai mult de ele, Ilinca era mai tentată și mai interesată. Așa că am încercat o altă abordare. Am pus un coș plin cu tot felul de dulciuri pe masa din bucătarie și le-am lăsat la liber. Spre marea mea bucurie, în mod natural, coșul a devenit obiect decorativ, de care mă preocupam doar eu, periodic, să nu aibă produse expirate în el.

Nevoia de dulce rămâne totuși firească, și reapare sub forma ”vreau ceva bun, dar nu știu ce…”. De aici, pentru prima dată, interesul meu în a pregăti bunătăți în casă. E o lume nouă, pe care o descopăr cu bucurie și curiozitate, împreună cu Ilinca, a cărei plăcere de a bucătări este absolut minunată. Am învățat împreună să facem chec, plăcintă, biscuiți, brioșe, torturi, cozonaci, clătite și, cu siguranță, vom descoperi multe altele în viitor.

Aseară, am încercat rețeta unei prietene de ciocolată… dar nu tocmai ciocolată. Pare prea simplu și sănătos ca să fie chiar bun, dar nu e. Am luat 2 fructe de avocado, le-am curățat și le-am pus în vasul de la blander. Am adăugat miere și cacao, după care le-am amestecat bine de tot, până a ieșit o pastă omogenă. Am pus pasta într-un castronel colorat și am decorat cu feliuțe de mandarină. Le-am servit-o soțului meu și Ilincăi cu provocarea de a descoperi ingredientele. După ce-a decretat că primesc șorțul de aur pentru așa o ciocolată delicioasă, Ilinca s-a grăbit să înșire, zahăr, cacao, lapte…. Nu mică le-a fost uimirea să afle că desertul pe care îl lăudau cu atâta aplomb este făcut din fructul pe care amândoi îl considerau absolut odios și de nemâncat vreodată.

Onomatopeele din timpul degustării, de felul ”Îmmm, Iammmm…!” au fost o încântare, așa că vă recomand cu mare drag, acest desert foarte ușor de făcut și absolut minunat de savurat.

Poftă bună!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s