Decembrie și copilăria

Embed from Getty Images

Decembrie… pentru mine mereu a fost o lună specială de-a lungul căreia sunt încărcată cu o energie bună și frumoasă. E ca și cum aș avea un buton nevăzut, care se declanșează automat când se schimbă fila calendarului. Nu știu exact de ce, dar culorile îmi par mai vii, aromele mai intense, gusturile mai plăcute, îmbrățișările mai calde. Simt că vibrez și rezonez cu tot ce mă înconjoară. E atât de faină trăirea asta că tare mi-ar plăcea să o am mereu. Dar nu, 1 decembrie este bucățica mea de madlenă cu efect de fix o lună :).

Madlena mă duce în lumea copilăriei mele când decembrie însemna vacanța de iarnă. Toată lumea, cu mic cu mare, era liberă. Afară ningea mult și stratul de zăpadă părea să se aștearnă peste toate grijile, să ne invite să ne bucurăm de aerul rece, de peisajul minunat, de jocurile iernii și de cacao fierbinte la gura sobei.

Îmi amintesc cum făceam curațenia de iarnă, o zi de agitație maximă, cu mama robotind de colo colo, ba sus pe geamuri, ba jos după canapea, haosul generat de mutarea tuturor lucrurilor de la loc pentru desprăfuirea generală, tata cărând covoarele și lovindu-le cu aplomb, noi încercând să ajutăm dar mai mult încurcând și mirosul de proaspăt și curat de la sfârsitul zilei.

Îmi amintesc cum mergeam cu toții la patinoar, entuziasmul cu care prindeam viteză, râsetele și chicotelile întrerupte inevitabil de căzături dureroase, îmbrățișarea caldă a mamei, drumul spre casă cu oprire obligatorie la Clubul Copiilor să mâncăm o savarină.

Casa bunicilor cu acoperișul alb și fumul ieșind liniștit prin hornuri. Lopata cea mare cu care dădea bunicul zăpada dar pe care o folosea și pentru a ne face cărămizi pentru cazematele pe care le constuiam în mijlocul străzii cu trupa de copii din vecini, ca să ne jucăm de-a războiul cu bulgări. Cele două dealuri pe care ne îngrămădeam cu săniuțele strigând cât ne ținea gura ”pârtieeeeeee!” până seara târziu când ne adunau părinții plini de țurțuri la mănuși și roșii ca racii fieți în obraji. Moleșeala plăcută din toți mușchii pe care o simțeam când dădeam de căldură și sunetul lemnelor trosnind în sobă însoțit de miroul ăla de foc cu lemne ce nu poate fi reprodus.

Discurile cu poveștile lui Creangă care săreau sau se blocau din loc în loc, pe care le ascultam înainte de culcare și care se împleteau cu sunetul biciurilor și al clopotelor baieților mai mari pregatindu-se pentru plugușorul de Anul Nou.

Străbunica frământând cozonacii în troacă, mirosurile amestecate de sarmale, pâine proaspăt coaptă și cozonaci ieșind într-un abur ușor pe ușa bucătăriei. Mesele încărcate cu prea multe bunătăți deodată, torturile senzationale ale mamei pentru ziua mea, care nu mai aveau loc în stomăcelele noastre deja ghiftuite, dar pentru care făceam noi o magie să mai intre :).

Instalația de brad in trei sau patru timpi meșterită de tata cu cutia ei neagră care făcea magia beculețelor colorate să se întâmple, bomboanele de brad tari, din fondant, pe care le furam la concurență cu frate-miu aranjând apoi ambalajul să pară că sunt tot acolo. Colindatul în gașcă pe la toți vecinii, bucuria de a-l vedea pe Moșu chiar și după ce am descoperit că, de fapt, Moșul nu există. Așa am crescut eu și le mulțumesc părinților mei pentru asta.

Pentru copiii mei luna decembrie este diferită. Ei trăiesc alte experiențe dar dorința mea pentru ei este ca peste ani, indiferent care vor fi momentele rămase în amintire, luna decembrie să însemne tot festin al simțurilor și abundență de emoții frumoase, să fie despre libertate, bucurie și iubire savurate împreună exact așa cum este pentru mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s