Scrisoare pentru doamna binevoitoare

Ne trezim noi dis de dimineață, ne jucăm, mâncăm, ne îmbrăcăm ca eschimoșii și ieșim pregătiți să înfruntăm vremea complet neprietenoasă de afară. Ploie deasă, vânt, 5 grade în termometre, bălți de neocolit de colo până colo… un vis, ce să mai zic. Dar cum la grădinița o așteaptă pe Ilinca prietenii ei, repetițiile pentru serbarea de Craciun și multe activități drăguțe, avem toată motivația să pornim în plimbarea noastră matinală. Eu morocănoasă, că-s friguroasă și urăsc umezeala, Ilinca entuziasmată, că poate face plici-plici prin bălțile pe care oricum nu le putem evita iar Andrei linistit și somnoros ca de obicei când face contact cu aerul rece.

Pe la jumătatea drumului, sărind cu entuziasm într-o baltă, calcă strâmb și țipă cât o ține gura de durere. Mă opresc, o iau în brațe și ea își plânge la volum maxim durerea. Și ea plânge, eu o mângâi, ploaia curge șiroaie pe noi în mijlocul trotuarului, oamenii ne ocolesc văzându-și fiecare de drumul lui, când, o doamnă binevoitoare, se oprește și începe să o certe pe Ilinca: ”Nu iți e rușine? Fetiță mare, să plângi așa în brațe la mami? Uite cum ai murdarit-o toata? Dacă mai țipi așa tare o să trezești și bebelușul. Ce o să vă faceți atunci? Tu nu o iubești deloc pe mami? Chiar nu îți e rușine, așa o fetiță mare!?”

Atât eu cât și Ilinca căscăm ochii mari, surprinse de această admonestare din partea unei necunoscute. Îmi revin totuși repede și răspund doamnei: ”multumim pentru intenție dar ne descurcăm, nu avem nevoie de ajutor!”. Trag caruciorul mai într-o parte și o întreb pe Ilinca ”te mai doare? Ești bine?”

Doamna ofensată îmi trântește un ”ehee, așa îi crești, așa îi ai!” și pleacă mai departe.

Fiică-mea suspinând mă întreabă: ”mami te-ai supărat? N-am vrut să te supăr!” și câteva lacrimi i se preling pe obraz înnodându-se sub bărbie.

”Nu iubire, nu m-am supărat, de ce să mă supăr?”

”Doamna aia a zis că te-am murdărit și că nu te iubesc!”

”Offf iubire, nu-i nimic, hainele se spală, tu te-ai lovit și te-a durut, doamna nu știa asta. Important este să te simți bine. Te mai doare piciorul?”

În fine, se liniștește și ne continuăm drumul spre grădiniță cu tot cu plici plici și bună dispoziție.

Acum, mesaj pentru doamna binevoitoare, de ale cărei bune intenții nu mă îndoiesc:

Dragă doamnă,

Apeciez intenția dumneavoastră de a mă ajuta într-un moment în care poate părea că nu mă descurc singură, însă data viitoare, aș aprecia să fiu întrebată daca îmi doresc susținerea cuiva înainte de a o primi. Un simplu, ”vă pot ajuta cumva? ” ar fi fost suficient. Așa ați fi aflat că eram ok cu situația în care mă aflam și nu aveam nevoie de nici o intervenție.

De asemenea, e bine să știți ca atunci când am decis să îmi țin copilul în brațe mi-am asumat pantalonii murdari și am considerat că alinarea durerii ei este mai importantă. Îmi e greu să cred că cineva care nu știe nimic despre noi sau despre context poate evalua mai bine nevoile și prioritățile noastre decât mine.

Mai mult, singura situație în care este oportun ca un străin să pună limite unui copil este cea în care acesta se află într-un pericol iminent, cum ar fi o mașina e pe cale să-l lovească, iar părintele are un moment de neatenție. În rest, norme, reguli, rușini sunt bine de lăsat în seama celor care se ocupă de educarea copilului, să nu îl zăpăcim cu inconsecvențe.

Cât despre judecățile insinuate în monologul dumneavoastră, vă invit să vă imaginați următoarea situație: vă plimbați pe stradă cu cineva drag și într-un moment de neatenție vă luxați glezna. Căutați în mod firesc susținere din partea celuilalt și el vă spune ”tu chiar nu mă iubești deloc?! Cum poți să-mi ceri să te susțin, îmi șifonezi cămașa!”. Cum vă simțiți?

În încheiere o să îmi permit un mic sfat pe care, desigur, puteți alege să îl ignorați: data viitoare când simțiți nevoia să ajutați pe cineva întrebați de ce are nevoie și oferiți ceea ce cere, așa aveți șanse mult mai mari ca darul dumneavoastră să fie binevenit și bine primit.

Vă doresc o zi frumoasa!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s