Morocănoșii matinali

Ați pățit vreodată să aveți parte de un copil morocănos, somnoros și complet neprietenos dis de dimineață? Și încă într-o dimineață dinaia în Cam așa a început ziua mea astăzi: ora 4.00, Andrei se trezește să mănânce, îl hrănesc, adoarme la loc la mine în brațe, îl așez în pătuț, e 4.45, mai moțăi nițel.

Ora 6.00, mă strecor tiptil, tiptil, fac cafea, adun din bucătărie, profit de liniște și prestez ceva pe laptop. La ora 07.00 verific, Andrei încă doarme. Pornesc plină de entuziasm să o trezesc pe Ilinca. Încep cu pupici, mângâieri, șoapte ușoare la ureche. Mârâie la mine și se întoarce pe partea cealaltă: ”ce-ai cu mine, lasă-mă să dorm!”.

”Bine măi Ilincuța dar dacă mai dormi nu mai avem timp să ne jucăm, și așa aveam un chef de joacă…”

”Lasă-mă-n pace!” mârâie din nou la mine ascunzând capul sub pernă.

Sigur că puteam să o las, dar asta însemna fie să dăm tot programul peste cap, fie să ne certăm toată dimineața și să o las în lacrimi la grădiniță, știu eu din experiență. Plus că, ceva îmi spunea că nu vrea de fapt să o las în pace. Așa că hotărăsc să atac din nou, cu mii și milioane de pupici pe care îi am de plasat pe fetița mea.

Se face ghem, se ferește de mine, mă împinge: ”Ce nu înțelegi, lasă-mă în pace!”

E clar, asta, în traducere liberă înseamnă, ”curtează-mă mai eficient, asta cu pupicii a expirat de mult”. Norocul meu că vorbesc și limba ei :).

Nu-ți mai place de pupicii mei… păi mie încă imi place de ai tăi, îmi zic în sinea mea și încep să ridic perne, plapumă, papuci… zicând: ”offf, fetița asta a mea a pierdut pupicii, și mie îmi trebuie un pupic de fetiță ca să încep ziua bine! Unde or fii pupicii ăia?! Pupicilor… unde v-ați ascuns?”.

Ilinca mijește ochii, așa ușor, să nu o văd, si râde mânzește de mine care mă dau de ceasul morții în căutarea pupicilor pierduți. Începe să îmi dea sugestii, ”vezi poate sunt după perdea… sau poate în baie…hi, hi, hi te-am păcălit mamiii!”. O ținem așa vreo 5 minute după care mă doboară cu o îmbrățisare și o ventuză zdravănă pe obraz. ”Ahaaaa, i-am găsit! La tine erau? Mai vreau!”

”Ei mami, dacă mai vrei trebuie să îi cauți iar!” Am mai cautat în câteva rânduri, după care am schimbat jocul. Pe la 7.30 mergea veselă la baie să se spele pe dinți și îmi striga de acolo ce să îi pregătesc la micul dejun. Între timp s-a trezit și Andrei, i-am pregătit pe amândoi de plimbare iar la 8.20 porneam în pas săltat spre grădiniță.

Voi ce faceți cu morocănoșii matinali?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s