“Tratează-l suficient de mult ca pe un urs prost și va deveni un urs prost!”

Tema asta cu pedepsele și recompensele în educație pare să mă urmărească insistent zilele astea. După episodul cu mâncarea și adevărul de la grădiniță, care au devenit două noi mari obsesii in capul Ilincăi, aseară, la finalul orei de engleză profesoara a informat parinții despre metodele de disciplinare ce vor fi utilizate de azi înainte: după fiecare ora de curs, copiii vor primi o bila alba daca au fost cuminți, respectiv o bilă neagră dacă nu au fost cuminți. Cine adună 3 bile albe, primeste un premiu surpriză, iar cine adună 3 bile negre, va sta la următoarea lecție intr-o bancă separată, un fel de bancă a rușinii.

Am primit stupefiată aceasta informare de la doamna care se ocupă de dus și adus Ilinca la gradi și engleză astăzi de dimineață. Ca să mă înțelegeți, eu am înscris-o pe Ilinca la engleză pentru ca își dorește să priceapă singură ce vorbesc personajele din desenele și filmele pe care le urmărește, o cam enervează stilul meu plictisit de a traduce pe sărite și a face rezumatul dialogului, ea vrea sa știe fiecare cuvințel. Zău că nu văd nicio legătură între motivația copilului de a fi acolo, de a fi atentă și a depune efortul necesar să învețe si bulinele cu premii atașate. Mai mult, banca rușinii mi se pare un instrument foarte eficient de a băga frica în copil, acolo unde erau numai curiozitate si dorința de a descoperi în cea mai pură formă.

Nu pot să înțeleg, oricât mi-aș răsuci creieul de ce ar face cineva așa ceva, cu atât mai mult un profesor, care, cel puțin în mintea mea, este un educator, un formator de oameni. Mie povestea asta cu bulinele îmi suna mai mult a dresaj, pe cuvânt.

Nu am practicat niciodată educație formală cu copii, așa că nu pretind ca îi înțeleg provocările sau că am soluții la ele, dar în minte imi tot vine o replică foarte bună din Cronicile din Narnia: ”tratează-l suficient de mult ca pe un urs prost și va deveni un urs prost!” Pentru cine nu stie, Narnia e un ținut de poveste, ai carui locuitori sunt animale personificate. La un moment dat, ținutul este invadat de telemarini (oameni) care le fură lumea narnienilor și îi transformă încet, încet în animale.

12 thoughts on ““Tratează-l suficient de mult ca pe un urs prost și va deveni un urs prost!”

  • Sunt de acord si incerc si eu sa merg pe ideea de discutii, de clarificare a situatiei, dar eu am doar 2 nazdravane. Dar ce sanse au educatoarele sa faca asta cu 15-20 de copii în grupa?! Eu nu stiu cum rezista. Nu sunt nici fana a scaunului rusinii (daca intr-adevar asa l-a numit profesoara). Dar merita privit si din perspectiva educatorului. Spuneati ca in 3 ani fetita nu a fost pedepsita in gradinita. Eu as vedea pedeaspa cu scosul afara ca pe o varianta de exceptie.
    Este dezavantajul grupelor cu numar mare de copii. Puteti incerca gradinite cu grupe de 6 max 10 copii unde situatia e alta – va spun din experienta. Sau homeschooling.

    Like

    • Ilinca este intr-o grupa de 12 copii cu doua educatoare in permanenta. Cred ca raportul de un adult la 6 copiii (adult care este specializat in educarea si formarea copiilor) este unul foarte bun pentru a gestiona … frumos si cu valente educative situatiile conflictuale.

      Like

    • Nu sunt un expert in educatie formala asa ca pot doar sa imi dau cu parerea fara a ma baza pe experienta personala. Eu una nu as folosi nici pedepse nici recompense. Cred ca copiii au o tendinta naturala spre colaborare care stimulata constant prin activitati atractive, potrivite varstei pot evita situatiile in care se folosesc pedepsele. Clar trebuie sa existe reguli, iar cand un copil le incalca sa fie oprit, pentru siguranta proprie si a celorlalti copii, regula explicata din nou impreuna cu consecintele naturale ale comportamentului respectiv. As merge mult pe doua idei importante: cum te-ai simti tu in situatia celuilalt (lovit, lasat fara jucarie, etc) si cum credeti ca ar arata grupa noastra daca toata lumea ar incalca regula Y, v-ar placea sa faceti parte din acest grup? Asa procedez eu cu copilul meu si cu alti copii atunci cand am oportunitatea si functioneaza de minune. Obtin cooperarea pe care o caut iar copiii, prin repetare, isi insusesc niste principii de gandire care ii ajuta pe termen lung, fara frica sau alte emotii negative atasate.

      Like

  • Imi amintesc ca ne-a spus: sunt suparat pe doamna educatoare X (sunt doua educatoare) pentru ca ma pune la scaunelul de pedeapsa, sau ma obliga sa ma joc cu fetele, si nu ma mai lasa sa ma joc cu baietii. Initial a refuzat sa o mai salute pe doamna X, la venire sau la plecare, apoi a zis ca nu mai vrea la gradi. Dar i-am explicat ca nu avem alternative, nu va avea cu cine sa ramana acasa, trebuie sa incerce sa se inteleaga cu doamna, nici nu mai stiu exact, am apelat la multe argumente, desi nu toate au fost bune, recunosc. Norocul a fost ca i-a trecut in vreo cateva zile, desi el nu prea tine suparare, sau ma rog, copiilor le trece repede.

    Like

    • Pentru noi intrarea in colectivitate a fost ca o poezie, acum este pentru prima data cand plange la plecare si refuza sa mearga la gradinita. Poate dureaza si asta doar cateva zile :), daca nu, mai vedem ce mai incercam.

      Like

  • Probabil am avut noroc pana acum, nu stiu ce sa zic. Ilinca merge de la 1 an si jumatate la gradinita si nu a fost pedepsita niciodata pana saptamana asta. Am fost la toate sedintele cu parintii din anii astia si am fost in fiecare dimineata si seara la gradinita pana l-am nascut pe Andrei, dar refrenul despre care vorbesti nu l-am auzit vreodata. Cum ziceam si in articol, nu pot sa pretind ca stiu eu care sunt metodele cele mai bune in educatia asta formala, insa ceva in mine tipa tare, tare ca asta nu e metoda potrivita.

    Like

    • Baietelul meu de 4 ani si jumatate e nazdravan, ce sa zic, dar nu e un copil problema, adica nu face nimic iesit din comun pentru varsta asta, doar ca e foarte activ si are o multime de idei, pe langa dorinta de a le si pune in practica…insa educatoarele o tin pe-a lor una si buna, imi dau sfaturi sa il pedepsesc si acasa, ca daca il las nepedepsit, il scap din mana. Mie mi se pare ca explicatiile si discutiile calme sunt cele mai benefice, chiar daca trebuie sa le repeti, cum ziceai si tu, de 154 de ori pe fiecare…Deja sunt persona non grata printre parinti, se uita toti la mine ciudat. Nici eu nu pot afirma ca sunt vreun guru in parenting, dar tare simt ca nu sunt de acord cu educatoarele. Sa nu mai amintesc replica: stiti, doamna, noi avem metode foarte bune, dar nu ni se da voie sa le folosim…

      Like

      • Bun, deci nu sunt singura care simte asa :). Ce ma framanta pe mine insa sunt doua chestii importante: cum fac sa nu ii mai fie frica? Si cum fac sa pastrez curiozitatea si motivatia frumoasa pe care le are acum pentru tot felul de activitati, in conditiile in care profesorul ii flutura scaunul rusinii in fata, ceea ce o inhiba maxim? Vreo idee?

        Like

  • Scuza-mi intrebarea, nu vreau sa par impertinenta, dar pana acum la ce gradinita ai avut copiii? Sau de ce educatoare/profesoare au avut parte? Ca treaba asta cu pedepsele este la odinea zilei, peste tot…mie imi repeta educatoarele frecvent refrenul cu pedepsele pentru cumintirea copilului, am aflat si de scaunul de pedeapsa de la gradi, de diverse alte metode de pedepsire, care, zic ele, sunt foarte eficiente. Eu zic ca nu, dar cine sunt eu sa contrazic niste cadre minunate, cu vechime de-o viata?

    Like

    • Hmm…greu de spus, eu m-am lovit de revolta copilului si refuzul de a mai merge la gradinita, cu frica nu am avut de-a face, iar curiozitatea a ramas intacta, desi tare mi-e frica de momentul in care o sa-si piarda interesul pentru diverse. Ai incercat sa o abordezi pe profesoara respectiva? Sau sa discuti si cu ceilalti parinti vis-a-vis de subiect? Poate daca mai sunt parinti de aceeasi parere, o convingeti sa schimbe metodele. Mi se pare mai usor, fiind vorba de o ora de engleza…
      Convingerea mea este ca astfel de cadre nu sunt decat cu numele, profeseaza doar din motive financiare si, din pacate, sunt numeroase.

      Like

      • N-am vorbit cu nimeni pentru moment, ca nu eram acolo, nu prea pot sa ma plimb cu Ilinca la optionale pentru ca Andrei are program de masa variabil. Va trebui sa fac cumva sa ajung data viitoare si sa deschid o dezbatere, desi inteleg ca toti parintii prezenti la anunt au primit vestea cu relaxare.
        Refuzul de a mai merge la gradinita cum l-ai gestionat?

        Like

Comments are closed.