Cand ai doi copii…

DSC_1348

Ora 16.45 Andrei se trezeste. Se uita la mine, zambeste, gangureste si il apuca sughitul. Imediat incepe sa planga, asa ca-l iau in brate sa-l linistesc. Ne ducem la fereastra, ii povestesc despre nori si vant pana se linisteste. Il pun pe pat, sa admire caruselul si suna telefonul. O prietena, un mic prilej de socializare adulta… dar nu prea mult ca suna la usa.

E Ilinca, tocmai a venit de la gradinita. Intra bucuroasa, vrand sa imi povesteasca despre excursia de azi la Muzeul Satului. Andrei incepe sa planga, asa ca inchid repede telefonul, o ajut sa se descalte si o trimit sa se spele pe maini pana il linistesc eu pe Andrei.

Andrei tace dar ea nu mai vrea sa povesteasca. Asa ca o provoc la niste tumbe in aer si invarteli, ca sa ii mai treaca de suparare. Ne distram vreo 10 minute pana imi obosesc mainile si spatele. Rade din nou.

Suna telefonul, e bunicul care vrea sa vada ce mai facem. Vorbeste cu Ilinca o vreme, moment in care imi trag si eu sufletul. Andrei se agita din nou. Trebuie schimbat si ii e foame. Ma ocup de asta in timp ce Ilinca inca vorbeste la telefon.

Inchide apelul si se uita lung la Andrei care mananca la mine in brate. Ii propun sa imi povesteasca acum despre excursie dar nu vrea. Isi da drumul la desene si se agita pe canapea.

Termin cu hranitul, copilul linistit, il pun in bouncer si o invit sa facem papanasii despre care am povestit ieri. Buun, ne mutam cu totii in bucatarie si ne punem pe treaba. Ilinca face compozitia iar eu o ajut si ii povestesc lui Andrei despre ce mesterim noi. E vesel si gangureste. Ilinca e concentrata. Perfect!

Cand mai aveam o tura de papanasi de scos din oala, Andrei se plictiseste si incepe sa se agite… ma grabesc si eu, pun in farfurii si il iau in brate ca sa putem manca in liniste.

Liniste… vise mami vise… Andrei are de plans zdravan acum. Il tin in brate, il mangai si ii povestesc in timp ce Ilinca mananca. Termina de mancat si vrea sa ne jucam. Andrei tot plange asa ca ii propun sa ne faca ea un spectacol.

Scoate pianul, chitara, fluierul, microfonul si ne face un spectacol de zile mari. Nu aud prea mult din el, dar aplaud dupa fiecare reprezentatie… cu picioarele ca in brate e Andrei. Pianul se pare ca ii place si lui, tace, o urmareste si adoarme. Il las pe pat.

Ilinca vrea sa jucam mima. Scoate cartonasele si ne punem pe joaca. Ea e pinguin, eu albina, ea crocodil, eu hipopotam … se trezeste Andrei. E din nou suparat. Il schimb si-l iau din nou in brate. Intre timp Ilica a scos cartile de Popa Prostu’. Ma joc cu ea, in timp ce Andrei se agita la mine in brate.

Ma uit la ceas, e ora 20.03. Ii spun Ilincai ca e timpul sa facem baie. Protesteaza ca mai vrea un joc. Ii explic ca nu mai avem timp si trebuie sa intram in programul de seara.

Dam drumul la apa. In timp ce se dezbraca ma intreaba “mami dupa ce il culci pe Andrei mai mancam ceva?”. Eu inteleg “ne mai jucam ceva” asa ca ii spun ca am terminat cu jocul pe seara asta. Moment in care se pune pe plans “mami tu nu intelegi nimic! Am zis sa mancam!” Si plange nene… vreo 10 minute la mine in brate, in timp ce Andrei ne priveste curios din bouncer. Trece si asta, se spala, se baga in pijamale si eu pregatesc baita pentru pitic.

Veselie mare la baita. Andrei gangureste, Ilinca e mandra si fericita ca a venit ea cu ideea sa ii zdrangane jucaria peferata ca el sa se uite dupa ea si eu sa il pot spala sub barbita. Terminam baia si trecem la masa. Ilinca vrea un episod din Captain Planet pana mananca Andrei.

Adoarme piticul. E randul Ilincai la poveste si somn. Nu vrea sa ii citesc, vrea sa ii povestesc despre cum era ea cand era mica, asa ca Andrei. Povestim, vreo 45 de minute, ne pupam de noapte buna si ies din camera.

Ma uit in sufragerie, cadita troneaza pe masuta de cafea, jucariile Ilincai sunt imprastiate peste tot. Adun si ma mut in bucatarie. Aici arata ca dupa razboi. Ma apuc de adunat, dar vine Ilinca, cu lacrimile innodate in barbie: “mami, nu pot sa dorm, am numai ganduri urate”.

O iau in brate si mergem in camera ei. Plange un sfert de ora si apoi povestim. Ganduri, emotii… ajungem iar la cat de mult ii iubim noi pe amandoi, de ce cu el stam mai mult decat cu ea, de ce el doarme in camera noastra… Si tot povestim pana adoarme cu povestile mele.

Revin in bucatarie, adun, spal, matur si ma asez. Ceasul arata 23.05. Mai sunt vreo 3 ore pana Andrei va manca din nou. Ma duc sa fac o baie… sau mai bine un dus… ma uit lung in oglinda si-mi vad tricoul plin de pete, de lacrimi, lapte si balute uscate. Ies din baie si ma asez in pat. Dar nu imi e somn.

Ma duc la Ilinca. Doarme ca un ingeras. O pup si ma mut la Andrei care isi misca ritmic buzele si zambeste in somn. E atat de linistit! Ii dau si lui un pupic si revin in pat. Pun niste jazz in surdina si inchid ochii. Muschii se relaxeaza, ma cuprinde o caldura placuta si o stare de bine. A fost o zi plina, impreuna cu Ilinca si Andrei, cu emotii, lacrimi si rasete, imbratisari si povesti… da, traiesc exact ce imi doresc!

Noapte buna, tuturor!

5 thoughts on “Cand ai doi copii…

  • Apropo de comentariul tau, circula saptamanile trecute pe facebook o poza insotita de cuvinte “inspirationale”. Nu o pot reproduce, ca stau prost cu memoria, dar ideea era ca barbatii care isi ajuta sotiile cu treburile casei sunt barbati adevarati si trebuie apreciati pentru asta. Postarea aduna o multime de like-uri si share-uri, iar eu ma intrebam cum de nu vede nimeni cat de parsiv se acrediteaza si valideaza ideea ca e treaba femeii sa se ocupe de casa, iar el, cu bunatate si marinimie are dreptul firesc de a alege sa o ajute… sau nu.
    Eu zic atat, fiecare cuplu isi imparte sarcinile domestice cum doreste si crede ca functioneaza cel mai bine, insa premisa de la care se porneste trebuie sa fie de genul “e casa noastra, familia noastra, e responsabilitatea noastra sa le ingrijim”.
    In alta ordine de idei, tati al nostru e super, si il asteptam cu drag inapoi acasa 🙂

    Like

    • Mda, stiu, traim inca intr-o lume a barbatilor, sau a femeii la cratita, din care nu prea reusim sa iesim, din varii motive. Si probabil ca nici nu vom iesi, cu atatea femei care accepta postura de casnice, cu atata seninatate. Iti dau dreptate, responsabilitatile se impart
      , altfel copiii nostri vor creste la fel de indoctrinati…

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s