Pinguinul gratios :)

pinguin

Aseara cand a venit Ilinca de la gradinita mi-a decretat de la intrare ca vrea sa isi petreaca dupamasa vazand desene, ca n-are chef de parc si joaca.

Dupa ce a devenit clar ca este exclus sa stea atat de mult in fata televizorului s-a uitat urat la mine si mi-a zis “bine atunci o sa stau statuie aici pentru toteauna”.

“Eheee, acum tu esti statuia mea preferata!” am exclamat eu. “Nu o sa ma satur niciodata sa te privesc!”

Cum tocmai hraneam pruncul n-am mai avut ce face cand s-a mutat incruntata in sufragerie. A stat imbufnata pe canapea o vreme, dar cum nu e ea un copilul care sa stea locului s-a apucat sa exerseze balet in oglinda, asta dupa ce a inchis usa de la dormitor sa se asigure ca intrerupe orice legatura cu mine.

Era clar ca avem nevoie de reconectare. Asa ca, dupa ce am adormit piticul, am intrat si eu in joc intreband “Ilinca vrei sa ma inveti si pe mine? Eu nu ma prea pricep sa fiu gratioasa asa ca tine.”

Au urmat cateva replici din seria “nu ma mai joc cu tine niciodata”, “nu mai sunt prietena ta”contracarate cu insistente afectate “dar te rog, mai da-mi o sansa”, “vreau si eu sa fiu balerina si numai tu ma poti invata”. Pana la urma si-a luat rolul de profesoara in serios si a inceput sa ma dirijeze prin casa, sa imi corecteze pozitia, miscarile, sa ma laude si sa ma certe atunci cand greseam. Era dragut, dar tot nu o simteam acolo cu mine 100%.

“Pai daca esti serioasa, sa-ti fac rost de o provocare serioasa” mi-am zis. Si cum masuram holul exersand mersul pe varfuri la comanda doamnei profesoare am inceput sa merg ca pinguinul (asa cum facem noi la jocurile de mima).

Ilinca se incrunta la mine, “nuuu, nu asa mamiii, trebuie sa fii gratioasaaaa”.

“Aaaa, daaa? Pai eu sunt un pinguin. Unde ai vazut tu pinguin gratios?” si ma chinui din rasputeri sa par gratioasa, din pielea pinguinului.

Ilinca rade cu gura pana la urechi si continua sa imi dea indicatii. Eu execut constiincios, pana ma impiedic si cad pe covor. “Off mai pinguinule, tu nu esti gratios si mai esti si impiedicat” zice Ilinca printre hohote.

Imi da mana sa ma ajute sa ma ridic, dar cade artistic peste mine, intr-o imbratisare atat de calda si de buna. Se uita in ochii mei pentru cateva secunde si ma mai imbratiseaza odata spunand “te iubesc mami!”

Cateva minute mai tarziu ma alerga prin casa “hai mami odata in parc, ca acus se intuneca!”

Vreau sa zic de trei ori “Uraaaaa!” pentru pinguinul gratios care ne-a ajutat sa schimbam cursul a ceea ce incepuse ca o dupamasa de cosmar in clipe de conectare frumoasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s