Balerina si astronautul

Despre a darui si a primi am tot incercat sa o invat pe Ilinca inca de cand avea vreo 2 anisori si se lupta pentru jucarii in parc, demonstrand un simt al proprietatii foarte bine dezvoltat. Jucariile si rochitele sunt bunurile ei cele mai de pret, asa ca ele stau in/pe/pe langa dulapuri, in gramezi mai mult sau mai putin ordonate, indiferent daca mai sunt de actualitate sau nu si nu vreti sa stiti ce suparare mare avem daca nu iese vreuna la numaratoare. I-am povestit de nenumarate ori cum lucrusoarele pe care ea nu le mai foloseste le dam mai departe altor copii care se bucura de ele, exact asa cum s-a bucurat si ea atunci cand le-a primit; ca daca stau si aduna praf la noi acasa nu sunt de folos nimanui iar ea nu mai are loc unde sa punem jucarii si hainute noi, potrivite pentru varsta ei. Uneori pare sa rezoneze cu povestile mele si intra intr-o dispozitie darnica insa de cele mai multe ori renuntarea la orice obiect e ca o despartire.

Totusi, sezon de sezon vine momentul in care trebuie sa facem curatenie in dulapuri, sa sortam si sa eliberam un pic spatiul. Momentul asta avea doua variante pana acum: prima in care eu faceam treaba singura, pe furis urmata inevitabil de marea suparare atunci cand isi amintea de vreunul din lucrurile pe care eu le-am considerat demne de dat mai departe si a doua fara suparare, dar cu negocieri intense, indelungate si obositoare in urma carora criteriul nu s-a folosit in ultimul an è “out” era incalcat in 90% din cazuri L. Va puteti imagina cam cat entuziam imi starnea gandul ca e timpul pentru curatenia de toamna.

Saptamana trecuta mi-am luat inima in dinti si mi-am zis “treaba trebuie facuta, hai sa vedem daca de data asta iese altfel”. Asa ca am luat totul in joaca. Intr-o dupamasa, cand a venit Ilinca de la gradi, o astepta in mijlocul sufrageriei o gramada mareee cu lucrurile ei.

“Azi facem parada modei” i-am spus cu o mina foarte serioasa, “sa vedem cum arata colectia de toamna – iarna 2015, hainute si jucarii – ce pastram si ce dam mai departe”. Atat a trebuit, ca de aici incolo a preluat ea controlul. A pozat pentru parada, a facut balet, s-a transformat in astronaut, catel, aventurier, povestitor si pe parcurs a sortat marea gramada singura si cu zambetul pe buze. Am facut impreuna pachete cu lucrurile pe care nu le mai foloseste si a hotarat ea ce si catre cine merge. Ne-am distrat grozav si am fost foarte eficiente. Ia priviti cum s-a intamplat:

IMG_20150915_173621 IMG_20150915_173746 IMG_20150915_174720 IMG_20150915_175233 IMG_20150915_175710 IMG_20150915_180955

Nu stiu daca Ilinca a simtit pe bune bucuria de a darui, insa sunt sigura ca s-a despartit cu mai multa usurinta de lucrurile ei. Sunt sigura ca facand din treaba asta serioasa un joc am petrecut impreuna o dupamasa relaxata si amuzanta in locul uneia plina de incrancenare, nervi si tensiune. Si DA, am terminat curatenia de toamna J. Voi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s