Sa ne jucam impreuna!

joaca

Eu cred ca joaca este magica. Cred ca jocul vindeca si uneste. Jocul face oamenii veseli, energici, curiosi. Ii invata sa caute provocari si sa creeze oportunitati, ii ajuta sa devina sanatosi, puternici si pozitivi.

Cred toate astea pentru ca atunci cand ma jucam, singura sau impreuna cu altii, coarda, elastic, sotron, ratele si vanatorii, hotii si vardistii, de-a razboiul, de-a mama si de-a tata, de-a indienii si in general orice imi/ne trecea prin cap, atunci toata lumea era a mea. Era o lume frumoasa, in care toti eram egali si prieteni, in care cerul era albastru intens, soarele mangaia cald obrajii, mirosea a iarba proaspat tunsa si a paine abia scoasa din cuptor. Parca simt si acum gustul cireselor coapte, cu siguranta mai dulci cand le mancam direct din pom, si parca o aud pe tanti Marioara venind cu maturoiul si strigand la noi sa ne dam jos din copac J. Eram in actiune de dimineata pana seara, radeam mult si cu pofta, traiam intens si cu pasiune fiecare moment. Eram pe rand erou si raufacator, povestitor si ascultator, profesor si elev, conducator si supus, politist, alpinist, doctor. Nu gaseam nimic sa ma impiedice, iar noaptea dormeam bine si visam frumos. De departe cea mai faina versiune a mea.

Intre timp am crescut, “trebuie” sa ma ocup de o gramada de lurcuri serioase, imi fac “griji”, sunt obosita si uneori nervoasa… cand si cum am pierdut obisnuinta de a ma bucura de fiecare moment? Habar nu am, insa odata cu aparitia copiilor mei, am hotarat ca vreau sa o regasesc, sa o impart cu familia si sa o pastram mereu cu noi.

Asa ca ma joc. Imi pun coroana de printesa si cant ca Barbie, consult papusile si fac cumparaturi imaginare, in parc joc leapsa, 123 la perete stai, ratele si vanatorii, ma impiedic, cad si imi julesc genunchii, plang, rad, ma stamb si ma prostesc impreuna cu picii.

Ieri in parc, Ilinca era suparata, pe Andrei il durea burtica si refuza sa doarma linistit in carucior, asa ca nu ma puteam juca. Eu ii explicam ca imi pare rau dar astazi trebuie sa se joace fie singura, fie cu alti copii din parc. Nu prea voia fiindca e geloasa pe asta mic si toata atentia pe care o primeste. O fetita care asculta cu interes conversatia noastra a venit la mine si mi-a spus: “Dar mama mea nu se joaca niciodata cu mine in parc. Ea vine cu mine, dar are mereu treaba pe telefon”. Ma uitam in ochisorii aceia mari si nedumeriti si ma intrebam DE CE?

De ce sa nu pot sau sa nu vreau sa ma joc cu copiii? De ce sa ma pedepsesc singura sa stau cu nasul in telefon in loc sa ma incarc cu energia si entuziasmul picilor si sa imi amintesc cum e sa razi din nimic? E drept ca mi se intampla uneori sa primesc priviri piezise in parc, mai ales cand ne prostim, sau cadem sau suntem prea galagiosi, dar de obicei vad o sclipire in ochiii celor din jur si un zambet pe buze. Un zambet nostalgic, cu o nota de regret. Si atunci ma intreb iar, DE CE daca sunt mare nu pot sa nu ma joc cu copiii? Sa invatam impreuna sa ne uitam la viata cu curiozitate si optimism, sa gasim cu seninatate solutii nastrusnice la probleme serioase, sa ne dam voie sa gresim dupa care sa o luam de la capat cu acelasi entuziasm ca la inceput?

Ochii aceia frumosi ai fetitei din parc mi-au dat o idee. De acum inainte va voi povesti despre jocurile noastre. Cum le alegem sau inventam, cum se joaca si mai ales ce simt ca fac ele pentru mine, pentru copiii si pentru relatia dintre noi.

As fi fericita daca as molipsi doua sau trei mamici cu pasiunea mea regasita pentru joc, si ele la randul lor ar molipsi alte mamici, si tot asa pana vom fi o trupa mare de mamici (si tatici desigur J) jucausi, iar toata lumea va fi din nou a noastra.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s