Despre emotii, parinti si copii

overload

Prima zi singura impreuna cu amandoi copiii a fost… complicata. Nu ma asteptam sa fie simplu, dar aveam un plan. Cine a zis ca atunci cand Dumnezeu vrea sa se amuze ii lasa pe oameni sa isi faca planuri, stia ve vorbeste J.

Traiam cu convingerea ca fratii au un fel de radio intern, care ii ajuta sa se astepte unul pe altul, nu ii apuca plansul, si toate nevoile posibile deodata. De unde convingerea asta? Nu stiu. Poate pornind de la premisa ca eu sunt doar una si am doar doua maini. Oricum, nu are importanta, pentru ca, si daca ar fi asa, ai mei ar avea bruiaj pe frecventa. Asa se face ca in parc, cand ala mic plange, cea mare cade, o doare, ii e ciuda si are nevoie in brate sa se linisteasca. Cand e timpul de baie pentru cea mare, in patutul celui mic rasar mii si mii de ace care il fac sa planga pana se invineteste, si tot asa, orice nevoie a unuia pare sa stimuleze aparitia unei nevoi si mai stringente la celalat. Bonus ca, in toata agitatia cele doua maini dibace isi mai pierd din pricepere, si apar accidente, cum ar fi o cadita plina de apa varsata in mijlocul sufrageriei, in caz ca nu aveam de lucru. Sigur ca o astfel de zi nu se putea incheia fara o criza de plans, care, pe Ilinca a ajutat-o sa elibereze din stress-ul acumulat, iar mie mi-a consumat si ultima picatura de energie si calm.

La capatul celor 5-6 ore, eram complet epuizata. Imi era clar ca in felul asta, dupa o saptamana, ori ajung genul ala de parinte care comunica prin tipete si comenzi, disiplineaza prin pedepse si le mai trage copiilor cate una la fund (ca “bataia e rupta din rai”), ori fug undeva departe si ii las pe mana cuiva mai capabil decat mine. Oricat de interesant ar suna Bora Bora, 2 palmieri, un hamac si un cocktail cu umbreluta in jumatate de nuca de cocos, eu aveam nevoie de o a treia optiune, pe care nu o puteam construi in starea in care ma aflam.

Fiecare se reconecteaza la sine si se recentreaza in felul sau. Eu am pus mana pe telefon si am povestit evenimentele dupa-amiezii unor oameni despre care stiam ca ma vor asculta pur si simplu, fara sa ma judece sau sa imi dea sfaturi. Aveam nevoie sa imi aud gandurile si sa imi descarc emotiile. La finalul celui de-al doilea apel, radeam cu pofta de imaginea mea in mijlocul baltii din sufragerie, in timp ce Ilinca imi cerea un servetel. O meditatie ghidata mai tarziu, dormeam ca un bebe, iar cand m-am trezit, ma simteam pregatita sa o iau de la capat.

Ieri a fost muult mai bine. Am descoperit ca Mozart, vocea mea si masajul in talpi il linistesc pe Andrei, ca Ilinca ajuta cu placere la schimbat, hranit si adormit bebelusul (si ne putem bucura toti trei de aceste momente, daca nu o trimit sa isi gaseasca altceva de facut in timp ce eu prestez aceasta treaba serioasa, de om mare), ca 15-20 de minute impreuna cu Ilinca jucand leapsa, ”un, doi trei la perete stai” sau orice alt joc inventat de ea sunt premisa unei colaborari ulterioare excelente, si ca daca incepem ziua incercand sa gasim un loc pentru fiecare din milioanele si miliardele de pupici pe care ii are mami pentru copiii ei, sansele ca ei sa planga mai tarziu, cerand atentie si luat in brate scad semnificativ.

Dar cel mai important, am inteles ca starea mea de bine este esentiala pentru o buna “colaborare” cu piticii mei. Pe ei nu ii pot pacali cu un zambet fals pe fata, ei stiu exact ce simt, cum sunt in fiecare moment si empatizeaza in mod firesc si natural. In plus, daca sunt calma si linistita, imi dau timp sa ma uit la ei , sa ii ascult ca sa inteleg ce se ascunde in spatele gesturilor si lacrimilor lor si asa imi schimb perspectiva, gasesc alte solutii, care ma ajuta sa alerg mai putin si sa ma bucur mai mult, impreuna cu ei.

Voi cum simtiti? Cum influenteaza starea voastra de spirit, emotiile pe care le traiti, relatia cu copiii vostri?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s