Dor de joaca

DSC_0842

Am pierdut sirul zilelor, al datelor si al orelor. Planset de colici, de foame, de schimbat, de somn sau prea multa agitatie in jur, pe de o parte. “Mami ne jucam?”, “mami ma ajuti?”, “mami mancam?”, “mami am voie inca un desen?”, “mami te uiti la mine cum fac…”, “mami vreau …”, pe de alta parte, sunt noile repere dupa care mi se organizeaza viata.

E greu sa fii conectat cu copiii tai, cand tot ce visezi e un pic de liniste, sa dormi si sa te trezesti in ea pentru ca esti odihnit si atat. Dar dincolo de oboseala, cred ca ceea ce face conectarea dificila este incrancenarea de a rezolva fiecare nevoie intocmai si la timp de parca ar fi un concurs de eficienta in oprirea plansului si noi candidam pentru titlul mondial. Asta si lipsa jocului si a rasetelor, a momentelor de relaxare adevarata, cand te bucuri de toate si nu iti faci griji de nimic.

Asa ca intr-o dimineata, am mers la Ilinca in camera, sa ne trezim impreuna. Am facut din nou ritualul nostru cu Oita si Kiara (plusurile ei preferate), si am povestit ce vise frumoase ne-a adus Mos Ene. Ne place sa facem teatru de papusi. Si pentru ca ne simteam bine, Ilinca a propus sa ne uitam pe fereastra la nori, si sa ne imaginam forme. Am vazut un dinozaur, o veverita, un bebe urias, o inghetata …. si au inceput sa se auda plansete din camera alaturata. Ne-am intrerupt pentru ca Ilinca a vrut la Andrei, dar jocul a fost ca o gura de aer proaspat pentru mine. Si am hotarat sa continuam. Tati e sef la leapsa in drum spre parc, am descoperit ca fotbalul nu e numai pentru baieti, iar toneta de inghetata ne ofera un moment de rasfat in trei in fiecare seara.

Ieri am fost la bunici. Curtea de la Moeciu e un teren fertil pentru a inventa noi jocuri minunate. De data asta, o coarda de alpinism si o creanga zdravana din marul bunicului au fost suficiente ca sa fim pe rand Tarzan, acrobat si bineinteles balerina la inaltime. A fost galagie multa, dar placuta, am ras cu pofta si am aplaudat. Ne-am intors epuizati si veseli, asa ca am dormit toata noaptea, fara lacrimi, un somn dulce si odihnitor. Cumva, starea noastra de relaxare si de bine a ajuns si la pitic.

Azi avem energie pentru o noua zi, in care cresc ace in patut si burtica nu ne lasa sa dormim. Pentru diseara am planuri mari, in loc de desene inainte de culcare, vom pune in scena o poveste, cu roluri, voci, costume, tot tacamul. Abia astept sa vad ce o sa iasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s