Steaguri

Ziua drapelului national m-a inspirat să vă împărtășesc o activitate simplă, frumoasă, creativă, iubită de toți micii participanți la atelierele de gândire creativă. Activitatea se numește ”Steaguri” și începe cu povestea drapelului nostru national, împărtășită cu mult talent actoricesc de prietenul Chiț, cel care reușește mereu să ne introducă în lumea jocului și poveștilor minunate.

Prin povești și joc copiii își organizează experiența, dau sens prezentului, își configurează și reconfigurează trecutul și își crează scopuri pentru viitor. Ca să îi înțelegem este important să le dăm oportunități de a crea metafore despre ei înșiși, povești desenate, modelate și vorbite care deschid larg poarta către lumea lor interioară.

Povestea steagului are menirea de a da sens conceptului pentru copii și de a le stârni imaginația și interesul pentru  miezul activității creative, aceea de construi un steag, o emblemă reprezentativă pentru fiecare dintre ei. Este minunat să observi entuziasmul cu care se implică în activitate, ușurința de a crea și utiliza simboluri, atenția la detalii de care dau dovadă și mândria cu care vorbesc în fața colegilor despre lucrarea ce îi reprezintă, uitând de temerile și inhibițiile vorbitului în public pe care mulți dintre ei le au la început.

Jocuri furate

Imi place să stau în aer liber, așa că indiferent de vreme, petrec aproape zilnic ore în șir cu copiii în parc. Ilinca își găsește mereu parteneri de joacă, iar Andrei adoră să descopere de toate, de la tobogane și leagăne până la pietricele și bețe de toate mărimile. Își consumă amândoi energia iar eu nu trebuie decât să îl supraveghez pe piticul care încă nu are noțiunea de pericol și se cocoață sau se vâră pe unde nici nu gândești.  Umblând de zor după Andrei pe sub tobogane și prin toate ungherele parcului am avantajul de a mă încadra în peisaj de așa manieră că nimeni nu mă mai bagă în seamă așa că pot urmări și ascula în voie jocurile copiilor mai mari, fără ca ei să simtă nevoia să se cenzureze în vreun fel. Read more

”Cum a fost azi la școală?” cu Otilia Mantelers – gânduri după conferință

Adaptarea la viața școlară a fost nesperat de ușoară pentru Ilinca. Am avut șansa să descoperim o doamnă învățătoare pe care pitica o iubește și eu o admir din multe puncte de vedere. Conținuturile pe care le parcurge i se par accesibile, chiar ușoare pe alocuri, între colegi și-a făcut prieteni cu care inventează jocuri atât de interesante că uneori își ocupă și dupămasa cu pregătirea pentru pauzele zilei următoare. Îmi povestește cu plăcere despre orele petrecute la școală, fie în drum spre casă, fie seara, înainte de culcare, uneori cu atât de multe detalii că reușeste să mă piardă pe parcurs.

Evident toate astea mă bucură mult, dar undeva ascunsă în mintea și în sufletul meu rămâne teama că, odată cu trecerea în clasa I și apariția temelor pentru acasă, a evaluarilor, notelor și competiției, bucuria și entuziasmul de care avem parte acum vor dispărea încet dar sigur.  Am mers la conferința Otiliei Mantelers, ”Cum a fost azi la școală?”, cu dorința de a vedea perspectiva ei și experiența altor participanți despre cum pot păstra vii curiozitatea și plăcerea descoperirii în ciuda temelor pe care le anticipez (dar sper să mă surprindă plăcut 🙂 ) lungi și plictisitoare. Mi-am dorit să descopăr mai multe abordari legate de teme, note, competiție, evaluari și efectele lor în dinamica vieții școlare a copiilor. Read more

Proteste pe înțelesul copiilor

16402296_1700089130017967_966392087_n

În seara asta am fost la proteste. N-am luat copiii, pentru că nu voiam să înghețe, dar, înainte de culcare, Ilinca a vrut să îi explic ce înseamnă protestele și despre ce este vorba.

I-am explicat cum am putut mai bine, cât mai pe înțelesul ei contextul și scopul protestelor, i-am arătat și imagini, ca să-și înțeleagă mai bine despre ce este vorba.

Sunt două bucăți din discuția noastră pe care simt să vi le împărtășesc: Read more

Dacă-i musai… chiar îi musai?

homework

Povesteam cu o prietenă despre tema la matematică a fiicei sale (clasa I). O problemă cu enunț alambicat, ușor de rezolvat după ce o transformi în ecuație, dar cum la clasa I e puțin probabil să se învețe ecuații (părerea mea, dar nu se știe niciodată), problema părea de nerezolvat pentru copilă. Prin urmare, îi spun prietenei mele ”dacă v-ați uitat prin materia parcursă și nu găsiți nici o soluție, asta este, merge cu tema nefăcută și îi explică doamna la școală cum se rezolvă. Îmi povestești si mie după, sunt chiar curioasă!” Read more